* Deţinătoare a unei burse oferită de Honeywell Company, a petrecut o săptămână la US Space & Rocket Center * Ea a jucat rolul cercetătorului ştiinţific într-o misiune spaţială pe Lună * CLICK AICI şi veţi vedea cum se descurcă un astronaut *
Câţi dintre noi nu-şi doresc să treacă prin uluitoarele aventuri ale astronauţilor! Mulţi vedem însă doar partea frumoasă a lucrurilor. Cât e de greu să faci faţă unei experienţe spaţiale ştiu doar cei „aleşi” care au trecut prin aşa ceva sau cei care au petrecut câteva zile la US Space & Rocket Center - un fel de tabără de vară pentru elevi şi profesori, înfiinţată sub egida NASA, în Huntsville, Alabama.
„După o zi, voiam înapoi acasă”
Lidia Mânză, profesoară de chimie la CNVA, a fost fericita câştigătoare a unei burse care i-a pus în mână „paşaportul” pentru a gusta măcar în parte viaţa de astronaut. Însă cu toate informaţiile pe care le-a adunat despre US Space & Rocket Center înainte de plecare, nu s-a aşteptat să-i fie atât de greu:
„A fost exact ca la armată. Drumul până acolo a durat 30 de ore şi la numai patru ore de la sosire a trebuit să mă întâlnesc cu tot grupul de lucru. Se lucra zilnic câte 14 ore continuu. Plecam din cameră la 7.30 şi ajungeam seara după 10.00. O singură pauză, la masa de prânz, care dura fix 30 de minute. În rest, aveam echipamentul cu noi şi în funcţie de activităţile pe care urma să le facem, ne schimbam fie în tricou, fie în costumul ca de cosmonaut”.
„În plus, a fost cumplită şi bariera de limbă. Ceea ce vorbesc cei de acolo nu se compară deloc cu engleza cu care suntem obişnuiţi. Plus diferenţa de fus orar. După o zi cu un astfel de program, am fost disperată, îmi venea să plâng şi să plec acasă”, îşi aduce aminte amuzată, acum, Lidia Mânză.
Roboteală cu zâmbetul pe buze
De a doua zi, a reuşit ca prin minune să se adapteze programului, şi a uitat de lacrimile înghiţite în prima zi.
„S-a muncit pe brânci. Niciun minut nu aveai timp să respiri. Dar toată această roboteală s-a făcut într-o atmosferă jovială. Era nemaipomenit să-i vezi pe îndrumătorii noştri tot timpul cu zâmbetul pe buze, atenţi la cele mai mici amănunte, tot timpul înţelegători şi dispuşi să te ajute. Aveau un stil molipsitor şi uitai de oboseală până seara târziu”, mai povesteşte profesoara.
Matematică marţiană şi lansări de rachete
Toate acţiunile la care au participat cei peste 50 de profesori din toată lumea au fost legate de practică. Au construit jucării spaţiale, prin care să le demonstreze elevilor consecinţele lipsei de gravitaţie în spaţiu, au construit şi lansat rachete, au participat la tot felul de jocuri matematice cu jetoane, au construit şi lansat rachete din pet-uri. Au participat la experimente numai bune de pus în practică cu elevii de la clasele lor.
„Acolo se pot cumpăra materiale special făcute pentru aşa ceva. La noi nu se găsesc. Aşa că va trebui să improvizez mult pentru a putea face experimente asemănătoare la clasă”, susţine cadrul didactic gălăţean.
Cum e de fapt o plimbare pe Lună
Cea mai complexă activitate a fost misiunea spaţială pe Lună: „Întâi ne-am antrenat ca şi cum urma să zburăm cu o rachetă adevărată. Am făcut testul cu simulatorul de viteză, pentru a vedea dacă rezistăm unei lansări în rachetă. Eu nu am reuşit să ating o treaptă de viteză prea mare, dar au fost profesori care ar fi putut să se facă astronauţi fără probleme”.
„Apoi ne-am antrenat să mergem pe Lună, unde gravitaţia este mult mai mică decât pe Pământ. Eram legaţi la un dispozitiv care ne ridica în sus şi, deşi aveam de parcurs doar zece metri, ni s-a părut că niciodată nu vom ajunge la capătul pistei. Trebuia să sari, dar nu prea tare, pentru că exista pericolul să te rostogoleşti în aer. Ca să nu se întâmple aşa ceva, instructorul avea un soi de lesă de care erai legat, ca să te poată aduce înapoi cu picioarele pe … Lună”.
Apoi au pregătit misiunea în cele mai mici detalii. Ce trebuie să ia cu ei pentru a supravieţui o săptămână în spaţiu şi a putea să facă şi anumite experimente pe Lună. Au lucrat în echipă ca şi cum mâine urmau să plece în călătoria spaţială şi trebuiau să-şi procure toate lucrurile necesare. Li s-a dat o hartă detaliată a zonei unde ar fi trebuit să meargă pe Lună şi în funcţie de toate amănuntele legate de temperatură, relief, zăcăminte, proprietăţile rachetei spaţiale şi alţi parametri, echipa trebuia să stabilească exact locul în care va ateriza nava. Totul făcut cu seriozitate şi rigoare ştiinţifică.
„N-a fost uşor, dar a fost nemaipomenit de interesant. Pentru că fiecare membru al echipajului a putut să înveţe ceva nou de la celălalt. În grupul meu eram un profesor de chimie, unul de fizică, unul de matematică unul de biologie, iar din America aveam un profesor de ştiinţele Pământului. În final ajungeai să-ţi faci o viziune amplă despre ceea ce ar însemna de fapt o astfel de cercetare ştiinţifică din mai multe perspective”, susţine profesoara.
Cum merg astronauţii la toaletă
O altă experienţă de neuitat a fost întâlnirea cu un astronaut în carne şi oase – Dr. Don Thomas. „A fost atât de amuzant şi modest, a răspuns fără nicio problemă tuturor întrebărilor venite din public. De la cum se spală un astronaut pe dinţi, până la cum reuşesc să-şi rezolve necesităţile fiziologice, pentru că acestea au fost curiozităţile pe care le-au avut oamenii. Deja vorbise de multe ori publicului şi anticipase aproape toate întrebările pe care urmam să le punem, aşa că ne-a prezentat un film demonstrativ care cuprindea imagini legate de toate curiozităţile noastre”, mai povesteşte Lidia Mânză, care ne-a pus la dispoziţie filmul realizat de Dr. Don Thomas, pe care-l oferim şi noi cititorilor noştri pe site-ul ziarului.
„Imaginaţi-vă că la US Space & Rocket Center vin anual sute de copii în tabere, care trec prin experienţe asemănătoare. Cât de amuzant trebuie să fie pentru ei, dacă noi, zilnic, ne-am bucurat ca nişte copii, în ciuda programului încărcat!”
Lidia Mânză s-a întors acasă cu o mulţime de materiale, pe care are de gând să le folosească din toamnă la clasă. În plus, peste câţiva ani va avea o mulţime de aventuri de povestit copiilor şi apoi nepoţilor despre perioada cât a fost astronaut.
Explicaţii foto:
1-2: Lidia Mânză – astronaut într-un simulator de rachetă
3: În „misiune” spaţială, sub influenţa gravitaţiei
4: Alături de colega de cameră
5: Mersul pe Lună, deloc uşor
