O Ordonanţă de Urgenţă publicată de Guvern, la începutul lunii august, ar putea aduce sfârşitul pentru un sector de joburi în care şi-au găsit un rost peste 2.000 de persoane cu dizabilităţi. În cazul în care modificarea adusă legii va rămâne ca atare, de la 1 septembrie, toţi aceşti angajaţi vor deveni, din cetăţeni plătitori de taxe şi impozite, simpli asistaţi social. Oamenii cu experienţă din domeniu spun că, în mod asemănător cu ce s-a întâmplat în februarie, cu infama Ordonanţă 13, şi actualul act normativ a fost adoptat tot "noaptea, ca hoţii".
În prezent, potrivit legii, companiile cu peste 50 de angajaţi au obligaţia de a avea 4 la sută din angajaţi persoane cu dizabilităţi. În cazul în care nu îndeplinesc această cerinţă, firmele pot cumpăra servicii sau consumabile de la Unităţi protejate, adică acele entităţi care oferă de lucru persoanelor cu handicap. Altfel, companiile sunt obligate să plătească statului o taxă compensatorie. Prin Ordonanţa adoptată la începutul lui august, Guvernul a eliminat posibilitatea susţinerii Unităţilor protejate şi a dublat taxa pe care o au de plătit companiile către stat. Cu alte cuvinte, guvernanţii au făcut de aşa natură încât Unităţile protejate să nu mai poată primi acest sprijin financiar vital din partea firmelor. Mai mult, obligă mediul de afaceri să plătească o taxă dublă.
Carmen Neacşu este directorul executiv al Fundaţiei "Lumina", primul ONG înfiinţat în Brăila după Revoluţie. Fundaţia pe care o conduce oferă sprijin câtorva zeci de tineri cu dizabilităţi intelectuale proveniţi din centrele de plasament, tinerilor fără dizabilităţi crescuţi în acelaşi mediu, precum şi câtorva zeci de vârstnici bolnavi şi rămaşi singuri pe lume. În cadrul Fundaţiei funcţionează şi o Unitate protejată, în care mai mulţi tineri cu handicap lucrează, după ce au învăţat o meserie.
Zeci de persoane vulnerabile, lăsate în voia sorţii
"Ordonanţa dată de Guvern ne duce spre faliment. Fundaţia este susţinută de Unitatea protejată. De la 1 septembrie, trei persoane din atelier vor fi disponibilizate, iar alţi doi angajaţi, care acum se ocupă cu sprijinirea vârstnicilor, vor păţi acelaşi lucru. Rămân astfel fără un sprijin vital atât respectivii angajaţi, cât şi 40 de bătrâni care depind de noi. Ca Fundaţie, rămânem doar cu Serviciul de cazare pe care l-am pus pe picioare în ultimii ani", a spus Carmen Neacşu, care a adăugat faptul că "autorităţile nu au făcut niciun studiu de impact, în prealabil".
Punctul de vedere oficial
La rândul său, în motivarea care a însoţit Ordonanţa, Guvernul pune problema din cu totul alt unghi, încercând să scoată în evidenţă beneficiile aduse de modificări. "Actul normativ adoptat de Guvern urmăreşte dinamizarea procesului de integrare în muncă a persoanelor cu dizabilităţi prin eliminarea opţiunii angajatorilor de a achiziţiona produse şi servicii de la Unităţile protejate în detrimentul angajării persoanelor cu dizabilităţi, dar şi o creştere a responsabilităţii angajatorilor publici şi privaţi prin mărirea obligaţiei de plată pentru neangajarea persoanei cu dizabilităţi la nivelul salariului minim brut pe ţară", se arată într-un comunicat al Guvernului României.
Câte din argumentele prezentate de guvernanţi se vor dovedi şi întemeiate rămâne de văzut. Între timp, oamenii din domeniu nu sunt chiar atât de optimişti şi spun că autorităţile încearcă astfel doar să facă rost de mai mulţi bani. "Este foarte greu ca un angajat cu dizabilităţi să fie integrat pe piaţa muncii. Unii dintre ei se adaptează, însă pentru alţii nu este atât de uşor. Pentru aceştia din urmă, activitatea desfăşurată în Unităţile protejate era singura metodă de a deveni utili. Ordonanţa adoptată în august nu va face decât să îi transforme pe aceşti tineri din cetăţeni plătitori de taxe şi impozite la bugetul local, în asistaţi social", a mai precizat Carmen Neacşu.
Ce se va pierde?
Fundaţia "Lumina" este acreditată de Ministerul Muncii ca furnizor de servicii sociale, având trei servicii licenţiate. Primul este Centrul de pregătire pentru o viaţă independentă, înfiinţat în urmă cu două decenii. Iniţial, era adresat tinerilor cu şi fără dizabilităţi din centrele de plasament a căror măsură de protecţie expira, la împlinirea vârstei de 18 ani. Aceştia nu aveau cum să se integreze, fără ajutorul Fundaţiei. Începând cu 2015, fiind schimbat nomenclatorul, tinerii cu dizabilităţi au fost separaţi de cei fără, astfel încât Centrul de pregătire s-a profilat strict pe tinerii cu handicap. Al doilea serviciu constă într-un Centru de tranzit aflat în curs de acreditare, destinat tinerilor de 18 ani fără dizabilităţi, din centrele de plasament. Ultimul serviciu este destinat sprijinirii vârstnicilor aflaţi în dificultate.
"Absolut toţi tinerii din centrele de plasament au o dizabilitate emoţională. Fără Fundaţie, tinerii ar trebui fie să-şi caute chirie, fie să rămână în stradă. Este un serviciu pe care nu îl întâlnim în fiecare judeţ. Din 2012 şi până acum, 26 de tineri au fost redaţi societăţii: plătitori de taxe la bugetul local, pentru că sunt angajaţi. Au şi locuinţe ANL, condiţia fiind să aibă o vechime neîntreruptă la locul de muncă de minimum trei ani. Din cei 26, sunt zece cupluri formate. De regulă, se căsătoresc cu persoane de aceeaşi provenienţă. Avem patru nepoţei, doi băieţi şi două fetiţe. Aceşti părinţi, care nu au nişte exemple la care să se raporteze, sunt nişte părinţi foarte buni. Noi îi sprijinim în continuare, iar ei vin la noi. Suntem, împreună, o mare familie şi toţi sunt copii pentru noi, indiferent de vârstă", a mai spus Carmen Neacşu. În ciuda realizărilor pe care le are până acum, directoarea Fundaţiei "Lumina" spune că se loveşte în continuare de prejudecăţile societăţii.
În anul în care le expiră măsura de protecţie la centrul de plasament, tinerii vin în vizită la Fundaţie, pun întrebări, le sunt oferite pliante şi explicaţii. Astfel, se acomodează cu spaţiul, iar şocul schimbării nu mai este atât mai mare. La început, un asistent social le îndrumă paşii. Îi învaţă cum să se descurce, le explică ce reguli trebuie să respecte, li se face cunoştinţă cu ceilalţi locatari. Tinerii sunt învăţaţi apoi să îşi păstreze camera curată, să gătească, să-şi administreze bugetul. În chirie, nu ar avea cine să îi înveţe aceste lucruri.
"În prezent, după ce pleacă din centrul de plasament, un tânăr rămâne la noi între patru şi cinci ani. Ai timp astfel să lucrezi cu el, să-l pregăteşti şi să-l ajuţi să-şi deschidă aripile. Mulţi tineri aleg să plece cu chirie sau să se mute în alte oraşe, ori să plece din ţară. Ei nu au familie care să îi ţină aici, ei se întorc la prieteni. Sunt legături foarte puternice", a explicat Carmen Neacşu.
Motivaţia Guvernului pentru schimbarea legii
Legea 448 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap a fost dată în 2006. La presiunea societății civile și după numeroase dezbateri publice, autoritățile au decis atunci ca firmele care nu angajează persoane cu dizabilităţi să poată cumpăra servicii de la Unităţi protejate. Legea a fost adaptată după modelul legislaţiei de profil din Franţa şi Germania. Doar că, în vreme ce în aceste două state se stipulează că 75 la sută din banii câştigaţi de Unităţile protejate să fie acordaţi angajaților, la noi nu a fost stipulat acest lucru. Drept urmare, pentru unele ONG-uri, aceste Unităţi protejate s-au transformat într-o afacere în toată regula.
Protest pentru retragerea actului normativ
Câteva zeci de persoane cu dizabilităţi au protestat, marţi, în faţa Ministerului Muncii, la adresa iniţiativei Guvernului care le ia opţiunea companiilor de a cumpăra produse sau servicii de la companii care angajează numai persoane cu handicap. Protestul a fost anunţat anterior pe Facebook, chemând oamenii să se alăture manifestaţiei, pentru a proteja întreprinderile sociale care sunt unităţi protejate autorizate, unde sunt angajate persoane cu handicap, potrivit "Adevărul".
Fundaţia "Lumina" are nevoie de sprijin
Fundaţia "Lumina" din Brăila funcţionează în cadrul unui clădiri tip bloc cu patru etaje, ridicat în urmă cu mai multe decenii. Dacă la exterior imobilul nu arată tocmai bine, în interior lucrurile stau diferit, cel puţin în parte. La parter, acolo unde se află birourile, un atelier, un cabinet psihologic şi un club pentru socializare, majoritatea încăperilor au fost renovate.
Etajul întâi, unde se află dormitoarele în care sunt cazaţi tinerii, este modernizat doar pe jumătate. "Am început anul trecut un proces de renovare şi am reuşit să modernizăm jumătate de etaj. Nu am beneficiat de fonduri de europene, a trebuit să ne zbatem noi pentru a face rost de bani. A trebuit să-l renovăm de la roşu. Pentru că nu am putut totul dintr-odată, am spart proiectul în bucăţi. Astfel, urgentă acum este finalizarea acestui etaj: am putea să mai aducem tineri şi să oferim servicii de calitate. Probabil că mulţi tineri ar fi fericiţi să beneficieze de aceste spaţii. Pentru aceasta avem însă nevoie de sprijin", a spus Carmen Neacşu.
Pe lângă serviciile acordate tinerilor ieşiţi din centrele de plasament, Fundaţia "Lumina" este singurul ONG din Brăila care oferă sprijin şi unui număr de 40 de persoane vârstnice. Este vorba de cazuri sociale, de bătrâni rămaşi fără niciun sprijin. "Serviciul de vârstnici ne costă 6.000 de lei pe lună. Per beneficiar, avem 22 de lei pe lună daţi de autorităţile locale. Deşi situaţia nu este tocmai roz, nu avem cum să le spunem celor 40 de bătrâni că nu-i mai ajutăm, pentru că noi suntem tot sprijinul lor", a adăugat directoarea Fundaţiei.
Mai multe informaţii despre Fundaţie puteţi găsi pe site-ul fundatialuminabraila.info, precum şi pe pagina de Facebook "Fundaţia Lumina".
Bani la buget pe spatele celor defavorizaţi
Pentru a înţelege mai bine care este miza modificării Legii 488 prin Ordonanţa de Urgenţă adoptată la începutul lunii august, putem lua cazul unei companii cu 1.000 de angajaţi şi nicio persoană cu dizabilităţi angajată. Potrivit jurnaliştilor de la pressone, respectiva companie va fi obligată să plătească o taxă de 58.000 de lei pe lună, iar una cu 2.000 de angajaţi – dublu, adică 116.000 de lei lunar. Banii vor fi încasaţi la bugetul de stat.
