* A fost prezent şi prozatorul Petre Rău, cu cartea sa *
Slujbă mare joi, la biserica din Grindu, numită cândva Pisica, de pomenire a celor 215 morţi ştiuţi de pe nava de pasageri „Mogoşoaia”: lacrimi multe, care n-au ştiut să sece în atâţia ani.
Au oficiat slujba chiar IPS Visarion Răşinăreanu, episcopul Tulcei, părintele Costache Rusu, parohul bisericii şi un sobor format din şase preoţi, primarul comunei Grindu, Neculai Neagu, dar şi primarul de Măcin şi consilieri locali, presă centrală, dar, în primul rând, urmaşii cerniţi ai celui mai lovit loc de nenorocire din România, într-o singură zi. În care aproape fiecare sătean a avut în familie cel puţin o victimă în teribilul naufragiu…
A fost sfinţită ieri troiţa, dar şi monumentele, adevărate opere de artă, semnate de sculptorul Mihai Buculei: în bronz, un Sfântul Gheorghe ucigând balaurul şi străjuind monumentul pisicanilor pieriţi eroic în cele două războaie mondiale şi un înger de bronz binecuvântând capela, deasupra unui monument închinat celor pieriţi în catastrofa navală…
„Ţi-e dragă Dunărea?” – l-am întrebat ieri, la pomenirea de după sfinţirea monumentelor, pe Eugen Malihen, cel care, acum 20 de ani, la numai patru primăveri trăite, era unul dintre puţinii supravieţuitori – un copil agăţat atunci, pe 10 septembrie 1989, de un bidon de plastic gol, fiind unicul supravieţuitor al familiei sale.
La cimitirul din comuna Grindu - Pisica, cum era cunoscută odinioară – familia apare cu cele mai multe morminte: 8 – bărbaţi, femei şi mulţi copii. Totuşi, Eugen spune că "da, mi-e drag fluviul". Are puterea aceasta.
Un Titanic românesc a fost evocat din nou, ieri. Prozatorul-matematician Petre Rău a dăruit cartea sa „MOGOŞOAIA - istoria unei tragedii”, o carte-document de excepţie, a dat autografe minute în şir. Urmaşii au fost uitaţi, încă nu li s-a făcut dreptate, a spus autorul; lucru pe care l-am aflat şi de la mulţi dintre pisicanii îndoliaţi.
Atâta dreptate câtă pot face instanţele civile, căci vieţile nu pot fi aduse înapoi. Dar nici reparaţii de bun-simţ nu s-au făcut. Ce să mai aşteptăm de la viitor?
