* Dotările opţionale la o maşină variază de la cele mai necesare – care, sincer, ar trebui să fie standard - până la cele mai inutile, dar fără de care, mai nou, nu mai putem trăi *
Supradotări
Cât de mare nevoie avem de supradotări? Nu discutăm aici de cele de siguranţă (ESP, cât mai multe airbaguri, etc) însă majoritatea celorlalte sunt doar nevoi inventate (de exemplu asistenţă la plecarea în rampă sau dublu climatronic). Cu toate acestea, toţi ne dorim o maşină cât mai puternic accesorizată – ceea ce mi se pare normal şi nu are nici o legătură cu «fiţele».
Până la urmă, exteriorul este cel care e văzut de lumea de pe stradă, dar aceste opţiuni ne aduc nouă, utilizatorilor, un plus de confort, bine venit chiar dacă nu e absolut necesar.
Maşină cheală
Problema de care ne-am lovit toţi este că aceste opţiuni sunt foarte scumpe şi de cele mai multe ori imposibil de instalat după cumpărare. Aici abia intervin «fiţele», când unii dintre noi, după ce fac configurarea modelului dorit, cu toate opţiunile necesare, aleg să-şi cumpere o maşină dintr-o clasă superioară, cu aceiaşi bani, dar aproape fără nici o dotare de care s-ar fi bucurat iniţial. Cam acesta este motivul pentru care vedem pe stradă «limuzine chele».
Autosugestia
Totuşi nu trebuie să generalizam, există accesorii a căror instalare este facilă, iar în unele cazuri, cum ar fii cel al sistemului audio, calitatea produselor «aftermarket» este superioară celor originale.
Autosugestia lucrează însă foarte bine în ambele cazuri, opţiunile care ne lipsesc nu sunt necesare, ba chiar sunt fiţe, iar cele pentru care am plătit ne fac mândri de fiecare data când ne urcăm în maşină.
Aşadar, în cazul nefericit, dar des întâlnit, în care nu ne permitem, în momentul achiziţionării unei maşini, întreagă lista de opţiuni visate, bine ar fi să întrebăm dealerul în cauză care dintre acestea se pot monta ulterior fără costuri astronomice şi să nu renunţăm la cele care nu respectă această condiţie (de exemplu ESP-ul sau controlul stabilităţii).
