* ICMRS, un club dunărean cu venituri puţine, reuşeşte să menţină ca nouă o sală de popice de nivel european * Pe lângă ea trăieşte şi gruparea care fiinţează şi printr-o secţie de tenis de masă * Clubul are numai şapte angajaţi, iar antrenorul de popice este şi administrator, precum şi instalator! *
Cum rezistă clubul pe timp de criză?
* Clubul activează în Divizia A de popice cu sportivi de 16 până la 19 ani şi recent a obţinut prima victorie în deplasare (la Hunedoara), iar în prima ligă de tenis de masă rezistă cu fete de 12-13 ani care concurează cu adversare mult mai învârstă * toate meciurile din turul campionatului la popice sunt susţinute de ICMRS în deplasare (Tudose: „La anul nu ştim pe ce bani ne vom baza şi măcar vom scăpa de transport şi cazare la meciuri.”) * anul acesta a primit de la Consiliul Local 70.000 de lei (Tudose: „Am fi zis săru’mâna şi pentru juma’ din sumă.”) * venituri din alte activităţi proprii (fitness, aerobic, masaj, saună) deschise publicului larg.
Luminiţa de la capătul nepăsării
Sala Sporturilor e mâncată de „cariile” care, timp de nouă ani de zile, n-au ştiut s-o readucă în circuit, un stadion de Doamne-ajută găsim mai degrabă la Panciu (da, acolo există instalaţie de nocturnă!), iar bazinele de înot există doar în imaginaţia gălăţenilor care şi-ar da copiii la sportul considerat complet şi foarte necesar pentru fiecare om.
Pistă de atletism nu, sală de baschet nu, CSU Metal trebuie să joace pe la Bucureşti în Liga Campionilor la volei feminin. Oraşul de la malul Dunării este mort ca baze sportive – îi mai pâlpâie doar o lumânare, şi aceea îngrijită de câţiva oameni care au fost atinşi de criză, dar pentru care sportul este religie.
Sala de popice de la Clubul ICMRS este cea mai tare într-o ţară în care capitala nu dispune de o asemenea construcţie!
„Ne gospodărim singuri, facem economie”
Amenajată la standarde europene în urmă cu şase ani (pista de popice a costat, în 2003, aproximativ 150.000 de euro), sala arată ca nouă, ba chiar i s-au „implantat” de curând şi 70 de scaune şi poate organiza competiţii la cel mai înalt nivel.
Administratorul acestei baze de pregătire şi competiţii este chiar singurul antrenor de popice al clubului, Jani Pletosu!
„N-avem instalator, electrician sau alt personal auxiliar. Ne gospodărim singuri ca să facem economie, să nu depunem armele”, explică directorul grupării care mai are doar două secţii - tenis de masă şi popice - Valentin Tudose.
„Sportul e pe primul loc, iar dacă avem deplasare la sfârşitul săptămânii, se amână salariile. Competiţiile nu pot fi amânate”, mai spune managerul care consideră că altfel nu poate fi păcălită criza.
Calitatea nu are de suferit
Tudose susţine însă că nu face rabat de la calitate: „Când este vorba de echipament, nu apelăm la cârpeli, chiar dacă suntem singurul club din Galaţi care nu percepe taxă pentru instruire. La noi n-o să vedeţi palete de la Metro, iar tot ce găsiţi în sala de popice este produs în Germania.”
Curăţenie ca într-o farmacie şi niciun om care să stea degeaba – aceasta este atmosfera din clădirea aflată la o aruncătură de băţ de viaductul care duce în Combinat.
Doar şapte salariaţi are clubul, sportivii fiind remuneraţi prin diurne şi contravaloarea alimentaţiei de efort. „Acum trei ani, când am venit la club, am renunţat la sportivii experimentaţi. Toţi proveneau din alte oraşe şi, pentru noi, erau scumpi. Am selectat 50 de copii gălăţeni şi am rămas în prima divizie şi la tenis de masă-fete, şi la popice-băieţi”, mai spune Tudose.
Unii sportivi nu văzuseră încă Marea Neagră!
„Pentru noi este important că am adunat nişte copii care, altfel, poate că ar fi spart seminţe pe la scara blocului şi ar fi făcut trăsnăi. Îi instruim, unii au ajuns şi la loturile naţionale, deci se poate face şi performanţă”.
Directorul Valentin Tudose afirmă că, în ciuda sărăciei pe care clubul o resimte, în vară a organizat primul cantonament de pregătire după nouă ani de zile: „I-am dus la mare, la Năvodari. Mulţi dintre copii auziseră de Marea Neagră doar de la televizor. I-am ambiţionat atât de tare că i-am auzit spunând că vor să tragă tare ca să-i ducem şi la anul acolo, pe nisip.”
Clubul ICMRS, care poată numele întreprinderii de pe lângă ArcelorMittal doar pentru că funcţionează în clădirea acesteia, respiră, iată, printr-o sală fără de care ar fi pus de mult mâinile pe piept!
Explicaţie foto: Şeful Clubului ICMRS intenţionează să-şi transforme echipa de popicari în trupă de bowling dacă această a doua disciplină va deveni sport olimpic. „Un popicar bun fluieră la bowling”, spune Vali Tudose
