Un platou de filmare decorat în spiritul Crăciunului, în care fotbaliştii îşi ocupă locurile, atenţi la aşezarea în “teren” cu o concentrare mai ceva ca la meciuri. În faţă n-au adversari, ci lumini şi camere de filmat, care-I fac pe unii să danseze în crampoane mai ceva ca înaintea unui derbi. O imagine de ansamblu pe care o vedem deseori la mari cluburi ale lumii. iată că acum a devenit o frumoasă surpriză, mai ales că vine din fotbalul “mic”, jucat de oameni cu suflet mare.
“Aho, aho, copii și frați / De la noi de la Galaţi / Mai exact de la Bereşti / Unde-i frumos să trăieşti / Staţi puţîn şi nu mânaţi / Lângă noi v-alăturaţi / La Luceafărul ascultaţi”, aşa a deschis fundaşul Alexandru Silviu pluguşorul pornit din Liga a V-a, de o echipă renăscută în 2019.
Bereştiul este un orăşel ca o comună, de la limita de nord a judeţului, cu aproximativ 3.000 de locuitori. Asta la nivel oficial, practic sunt mai puţini, pentru că o parte dintre tinerii zonei sunt plecaţi. De altfel, acesta a fost şi argumentul primarului când a privit cu reticenţă ideea reînfiinţării unei echipe de fotbal acolo. “Ne-a spus că nu sunt băieţi care să vină să joace, că s-a mai lovit de problema asta”, ne-a povestit Mihai Bejan, devenit preşedintele noii asociaţii sportive Luceafărul Bereşti, cum au fost începuturile formării echipei, din vara acestui an. Este învăţător în Galaţi, rămas legat sufleteşte de localitatea natală. care a trecut la fapte după câteva discuţii cu alţi tineri inimoşi ai Bereştiului.
“Am pornit din dorința de a da un exemplu pozitiv într-o comunitate mică, cum este cea din Beresti. Echipa se dorește a fi continuarea Viitorului Beresti, desființată acum 12 ani din lipsa de interes a autorităților locale. Este finanțată din buzunarul propriu, deplasările se fac cu mașinile personale ale jucătorilor, iar echipamentul este oferit de sponsori”, a mai spus Mihai Bejan.
Casa unul localnic, pe post de vestiar
Au pornit la drum doar cu bucuria de juca fotbal în localitatea lor, în rest n-aveau mai nimic. Terenul era lăsat de izbelişte de foarte mulţi ani, era un lan plin de bălării. Au muncit şi l-au refăcut, iar acum arată minunat, mai ales în comparaţie cu ce era în urmă cu jumătate de an. Clădirea în care pe vremuri erau vestiarele devenise o ruină, intra apă la orice ploaie, iar în loc de refacere a fost dărâmată complet. Soluţia a venit de la un vecin al stadionului, casa familiei Chirilă devenind noul vestiar pentru jucători şi arbitri.
“Ceea ce este extraordinar, iată că sportul încă atrage. Marea noastră satisfacţie este că vin cel puţin 100 persoane să ne susţină la meciurile de acasă. Totodată, am văzut şi cu această ocazie că sportul unește, creându-se o adevărată familie în jurul echipei, care joacă cu drag pentru comunitate. De aici și ideea de a dedica un plugușor celor din Beresti”, a adăugat Mihai Bejan.
Nu au dezarmat nici în faţa unei prime părţi a campionatului dezamăgitoare, fără victorie pe teren în primele opt etape. În 10 noiembrie, în jurul “stadionului” din Bereşti a fost sărbătoare, Luceafărul reuşea prima victorie, 3-2 cu Voinţa Cişmele. De acolo, pasiunea şi răbdarea au fost răsplătite: în cele patru meciuri care au urmat până la pauza competiţională s-au adunat alte trei victorii şi un egal.
