(!) mâine - poimâine - va să fie-un ieri,
cum ieri - alaltăieri - era un mâine,
cum "dai" este un fel altfel să "ceri"
când gândul ne/milos miroase-a pâine (!)
(!) ieri a fost astăzi - cum să (nu)-nţeleg
această (ne)greşită perfidie
a timpului amarnic, surd şi sec,
mut şi hulpav stăpân pe VECINICIE (?!)
(!) "acum" - imediat - va fi "atunci"
nepăsător la râs, la plâns, la toate,
când voi striga zadarnic vorbe lungi -
mânca-o-ar moartea de ETERNITATE (!)
(!) dar şi "atunci" pot crede că-i "acum"
indiferent la ce va fi să fie,
când strig şi pier ca un desen de fum -
mânca-o-ar moartea de VREMELNICIE (!)
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" DOUĂ BLESTEME... FRUMOASE [QED] Scris de Ion Zimbru
Etichetat cu

Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Documentare...la ”Evaziunea Sentimentală” (III) Din colecţia „Cele mai clare poezii rămase tablou” PĂTRAT (despre impur şi complicat) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” DIRECT (psalmul apropierii definitive) Documentare... la „Evaziunea Sentimentală” (II) Documentare...la ”Evaziunea Sentimentală” (I)
Mai multe din această categorie: