Din când în când, vine vremea să vorbim și despre astfel de lucruri. După o viață plină de evenimente, care mai de care... mai colorate și împlinite, astăzi nu vom vorbi despre un om obișnuit de fotbal, ci despre un adevărat fotbalist-legendă.
Moro, alias Ion Morohai, avea doar 12 ani când a făcut primii pași spre sportul care avea să-i fie aliat până la bătrânețe. Prin 1962, cu un grup de copii din Vadu Ungurului, s-a prezentat la Clubul Automobilul, unde antrenori erau Gogu Ivanov și Melu Babușcă. Cine erau acei copii care urmau să devină adevărați fotbaliști? Romică Chihaia, Ioan Nicu, Ion Ionică, Romulus Leca și... Sterică Adamache, un mare portar din cartierul Lozoveni, participant la Campionatul Mondial din 1970 - Mexic. Terenul de joacă era unul amenajat ad-hoc, pe locul viran de la "Aviație", unde ulterior s-a construit foarte mult.
La puțină vreme, Moro și colegii lui au ajuns pe mâna regretatului Zoli David, un adevărat șlefuitor de talente.
Primele legitimații...
... ale puştilor au apărut când aceştia aveau 15-16 ani. Au fost legitimații de fotbaliști pentru Oțelul, FC sau FCM.
Timp de 10 ani, Moro a jucat în B și A, iar în 1974 a venit o nouă promovare, de data aceasta a echipei conduse de Guță Tănase. Atunci s-a simțit Moro adevărat fotbalist, perioadă în care se echipa în același vestiar alături de jucători celebri, precum Dan Cole, Stoicescu, Nae Burcea, Borali, Iancu, Țolea, Lehăduș, Constantinescu (Noadă)....
În 1976, după o nouă retrogradare, a venit imediat o altă promovare, sub bagheta nu mai puțin celebrului antrenor Titi Teașcă.
Alți antrenori sub îndrumarea cărora a jucat Moro: Gh. Nițescu, Coidum și marele Gh. Constantin ("Profesorul" - Steaua), cel care, pe vremea perioadei de internațional, ratase un penalty la JO de la Tokyo, ratare care l-a urmărit toată viața!
După o perioadă densă, de 12 ani, patru în A și opt în B, pentru Moro a urmat un "exil" de doi ani la Drobeta Turnu-Severin, cu care a promovat în Divizia B. Aici s-a încheiat activitatea de jucător a lui Ion Morohai.
Patru decenii de antrenorat
Din 1982 a pus ghetele de jucător în cui, devenind, la rându-i, dascăl. A început la tineretul Oțelului, apoi cu echipa mare, în A și B, 8-9 sezoane.
A apărut apoi în viața sa o strălucită oportunitate, iar în sezoanele '91-'92, a lucrat cu Mircea Lucescu la Brescia, unde juca o "colonie" de români: Hagi, Sabău, Răducioiu.
La revenirea în Galați, în 1993, a fost numit antrenor coordonator al Centrului de Copii și Juniori al Clubului Oțelul, perioadă în care a dat "pe bandă" jucători pentru marea performanță, precum Vali Ștefan, Ion Gigi, Măstăcan, Viorel Tănase, Tofan, Maleș, Chebac, Adrian State.
A urmat o altă evadare, de doi ani, în care a lucrat la CSM Pașcani ("la perdele"), în eșaloanele trei și doi.
Ultimii 25 de ani (1997-2022) îl găsesc pe Moro... la Galați, unde a lucrat la grupe de copii și juniori. Și în această perioadă au ieșit din mâinile lui jucători care au făcut pasul spre fotbalul mare: Puțanu, Vână, Veleșan. Din dragoste pentru lucrul cu copiii, pe Moro l-am întâlnit și la cluburi private, mai mici (Sporting sau Alfa), dar care i-au oferit aceleași satisfacții, iar pentru o perioadă și la FCM Dunărea, deși el fusese toată viața "oțelar" convins. O realizare de ultim moment este propulsarea foarte tânărului Robert Crișan spre sportul cu balonul rotund - devenit internațional la futsal.
Aceasta este, pe scurt, istoria unui om de fotbal, un om care toată viața și-a dedicat-o sportului-rege. A fost un jucător de anduranță, un apropiat al tribunelor. Iată o adevărată poveste de dragoste, de dragoste pentru fotbal. O recunoaștere a meritelor sale este şi faptul că a fost distins cu titlul de Cetățean de Onoare al Galațiului.
