Din colecția ”Cele mai frumoase poezii rămase tablou”
Cred că (am să) scriu
cea mai frumoasă poezie din această lume:
picioarele ei seamănă cu picioarele tale,
sânii tăi seamănă cu sânii săi -
parcă-s două dihănii superbe, fără nume -
ochii săi negri sunt ochii tăi negri,
mâinile voastre sprijină cerul
să nu cadă nici peste buni şi nici peste răi!
Cred că (am să) scriu
cea mai frumoasă poezie din această viaţă:
am zăpadă, am ţărână, am nuia de alun,
am cerneală adâncă şi înaltă,
dar nu, nu pot de/scrie, metafora mă învaţă
că (numai) tu eşti mai frumoasă
decât oricare poezie din această lume
şi decât oricare poezie din lumea cealaltă!
