*Fie incompetenţa, fie dezinteresul autorităţilor locale şi a celor din conducerea unor instituţii publice obligă gălăţenii care conştientizează cât de benefică este practicarea înotului să facă naveta către bazinul din Brăila * Bazinul de la Baia Comunală, singurul acoperit din Galaţi din patrimoniul public, este închis de aproape 12 ani * Finalizarea renovării este promisă încă din vara anului 2009, dar nici acum nu s-a ajuns de la vorbe la fapte * Reparaţiile de la Bazinul „Olimpic” trebuiau să fie gata în decembrie 2011, dar lucrările au fost stopate * Construcţia unui complex de nataţie modern, la „Siderurgistul”, a fost abandonată în 2011 şi apoi uitată complet
„Niciun alt sport nu are efecte atât de benefice ca înotul în ceea ce priveşte dezvoltarea fizică. Este sportul complet, angrenează în acelaşi timp atât trenul superior cât şi cel inferior, simultan cu musculatura abdominală şi cea a spatelui. Dezvoltă capacitatea pulmonară, sincronizarea mişcărilor şi echilibrul”, declară Emilian Pătru, inspector de educaţie fizică în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Galaţi, care este, totodată, şi instructor de nataţie. Acesta a adăugat că înotul este şi sportul cel mai recomandat de medici, atât pentru recuperare după diverse probleme de sănătate, cât şi pentru corecţia anumitor deformări.
Însă, copiilor din Galaţi le este limitat accesul la toate beneficiile acestui sport pentru că nu au unde să-l practice. Un paradox pentru un oraş înconjurat de ape, în urbea dintre Prut, Dunăre şi Siret nu se poate face înot în condiţii acceptabile pentru simplul motiv că nu mai există de ani buni un bazin de nataţie accesibil tuturor.
Bazinul „Olimpic” este închis de şapte ani, cel acoperit de la Baia Comunală de aproape 12 ani, în timp ce construcţia unuia nou a fost abandonată acum 11 ani, deşi o treime din lucrările necesare a fost făcută. Practic, un gălăţean îşi poate duce copilul, doar pentru a învăţa să înoate şi atât, fie la micuţa piscină din cadrul Colegiului „Vasile Alecsandri”, contra unei taxe de 18 lei pe şedinţă, fie la cea de la Viva Club, acolo unde bazinul este mult mai încăpător (25 de metri lungime) dar taxa este de 30 de lei pe oră, una pe care nu şi-o poate permite chiar oricine în condiţiile nivelului de trai actual.
Naveta, la Brăila
În condiţiile în care pentru sezonul rece de peste un deceniu nu există un bazin acoperit care să permită practicarea acestui sport, iar de şapte ani a dispărut şi „Olimpicul”, este o adevărată minune că încă mai există, în Galaţi, un club sportiv care să aibă secţie de nataţie. „Am acceptat să facem sacrificii pentru a menţine în viaţă această secţie. De închis secţia este foarte uşor, dar apoi greu o mai redeschizi”, ne-a spus singura antrenoare de înot din Galaţi, Claudia Sava, de la Clubul Sportiv Şcolar. De mai bine de şapte ani este obligată să facă naveta, aproape zilnic, la Brăila, pentru că doar acolo are condiţii cât de cât să-şi antreneze cei 50 de sportivi pe care îi are la club. „Foarte mulţi părinţi vor să-şi aducă copiii la noi, dar nu am cum să lucrez cu mai mulţi. Marea dramă este că mă sună oameni cărora medicii le-au recomandat să-şi trimită copiii la înot, iar eu nu am cum să-i ajut pentru că nu pot lucra decât cu foarte puţini”, a mărturisit antrenoarea.
Săptămânal, şase ore pe drum
Un copil face patru antrenamente pe săptămână, iar de fiecare dată pierde cel puţin o oră şi jumătate cu drumul. La care se adăugă cheltuielile suplimentare cu transportul. „Pentru mine cel puţin, după atâţia ani, a devenit o normalitate să fac naveta. Am venit la club prin 1999 şi nu am apucat decât câteva luni bazinul de la Baia Comunală. Îngust, cu numai patru culoare, dar cât de util ne era… Aşa, mulţi părinţi se sperie când aud de mers la Brăila şi renunţă”, a mai spus Claudia Sava. Antrenoarea a adăugat că nici cu naveta nu poate face performanţă adevărată cu sportivii săi. „La Brăila sunt 12 antrenori, toţi lucrează cum se cuvine, astfel că pentru noi nu rămâne spaţiu în programul bazinului decât o oră pe zi, în condiţiile în care este nevoie de două ore şi jumătate pentru un antrenament normal. Am câţiva copii foarte talentaţi, de mare valoare, care ar putea tinde spre performanţe foarte înalte, dar drumul lor spre succes le este barat de lipsa unui bazin în Galaţi. Cu antrenament doar de o oră este imposibil”, şi-a spus mâhnirea Claudia Sava.
Lucrări întârziate, stopate sau chiar abandonate
Bazinul „Olimpic”, aflat în patrimoniul Direcţiei Judeţene pentru Sport şi Tineret, ar fi trebuit să fie gata cel târziu în luna decembrie a anului trecut, Însă, lucrările de renovare au fost sistate. Nu este vorba de o pauză forţată, ci de stoparea lor! Totul cauzat de războiul orgoliilor dintre directorul acestei instituţii şi adjunctul său.
La bazinul de la Baia Comunală, aflat în proprietatea municipalităţii, se lucrează de ani buni, iar autorităţile au făcut promisiuni după promisiuni, fără a respecta vreuna. În aprilie 2009, primarul Dumitru Nicolae declara că „în vară vreau să fie gata”. Au mai trecut alte două veri şi tot nimic. Numai în 2011 s-au anunţat alte trei termene de finalizare: luna februarie, s-a amânat pentru august şi apoi pentru octombrie. Nu s-a respectat nici măcar termenul din contract - decembrie 2011. Ultima promisiune, martie 2012!
Varianta considerată optimă de specialişti ar fi fost reluarea lucrărilor la bazinul acoperit din cadrul Complexului Sportiv „Siderugistul”. Un proiect amplu, cu trei piscine dintre care una de dimensiuni olimpice şi cu tribune pentru a se putea intra în circuitul marilor competiţii internaţionale, a fost abandonat în 2001. Deşi o treime din lucrări, estimate a avea o valoare de aproximativ un milion de euro, a fost făcută.
Nu rataţi ediţiile următoare ale „Vieţii libere”, în care vom oferi detalii extrem de interesante despre toate aceste trei investiţii!
