Portarul gălăţean Bogdan Olaru, prima achiziţie a celor de la FCM Dunărea pentru retur, a scăpat de drumuri săptămânale ce depăşeau mia de kilometri * În turul campionatului ligii secunde se antrena pe unde putea în Galaţi şi mergea doar la meciuri să apere pentru FC Maramureş Baia Mare
Echipa gălăţeană din liga secundă FCM Dunărea a perfectat deocamdată un singur transfer pentru retur, cel al portarului Bogdan Olaru, de la FC Maramureş Baia Mare, echipă din cealaltă serie a Ligii a II-a.
Olaru este gălăţean, va împlini 25 de ani în luna martie, a crescut la juniorii Oţelului unde a şi ajuns la un moment dat în lotul primei echipei, iar apoi a apărat la Politehnica Galaţi. Pentru el, revenirea acasă, odată cu transferul la Dunărea, înseamnă sfârşitul unei perioade în care a trăit mai mult în tren decât acasă sau pe terenul de fotbal.
La echipa din Baia Mare, condiţiile erau departe de limita minimă a decenţei, iar în luna octombrie a anului trecut a vrut să renunţe. Nu avea antrenor de portari, la pregătiri făcea doar alergări, statul acolo devenise mai mult o pierdere de timp. În cele din urmă, a decis să se întoarcă în Galaţi, lângă familie, şi s-a antrenat cum a ştiut şi pe unde a putut. Dar nu şi-a lăsat baltă coechipierii, acceptând la insistenţele acestora să meargă la meciuri, mai ales că portarul de rezervă la FC Maramureş era accidentat şi nu avea cine să apere.
Aşa a ajuns în postura de navetist, unul care străbate sute de kilometri cu trenul, chiar şi câte 20 de ore pe drum pentru a ajunge la serviciu. “Mergeam cu trenul din Galaţi la Baia Mare sau direct în oraşul în care aveam meci. Am făcut chiar şi 20 de ore pe tren, înainte de o partidă. Am decis că e mai sigur cu trenul decât cu maşina, pentru că ar fi însemnat să conduc eu şi să fiu şi mai obosit”, a povestit noul goalkeeper de la FCM Dunărea.
În condiţiile amintite a făcut naveta pentru trei meciuri, în oraşe aflate la distanţe apreciabile de Galaţi: Baia Mare, Oradea şi Timişoara.
Plătea din buzunar antrenorul de portari
S-a ajuns aici din cauza sărăciei de la echipa din Baia Mare, care nu a mai avut bani să plătească salariul antrenorului de portari. O perioadă, l-a plătit chiar Bogdan Olaru din propriul buzunar, câte 25 de lei de antrenament, dar nu avea cum să meargă aşa la infinit.
“Am hotărât să plec pentru că nu mai avea niciun sens să rămân. Nu aveam antrenor cu portarul, iar eu la pregătire alergam cu băieţii, ca şi cum aş fi fost atlet şi mă pregăteam pentru un maraton, nu de jucat un meci de fotbal. În rest, mă antrenam de capul meu. Ştiam la ce vin, dar parcă totuşi nu mă aşteptam să fie atât de rău. Am plecat acasă, m-am antrenat singur, iar la insistenţele unor oameni din conducere şi a unora dintre băieţi am decis să îi ajut aşa cum pot până la finalul turului”, a declarat portarul gălăţean. Pe 14 ianuarie se va prezenta la reunirea lotului celor de la FCM Dunărea, cariera „navetistului de cursă lungă” s-a încheiat.
