De 12 ani împreună/ Dragoste la înălţime pentru doi sportivi gălăţeni

De 12 ani împreună/ Dragoste la înălţime pentru doi sportivi gălăţeni
Evaluaţi acest articol
(8 voturi)

* Bogdan şi Cristina Bălănică îmbină perfect viaţa de cuplu cu cea a sportului practicat la nivel înalt


El, baschetbalist, genul de om stăpân pe sine, relaxat şi foarte calculat în tot ceea ce face. Ea, handbalistă, entuziastă, optimistă de fel şi capabilă să treacă cu zâmbetul pe buze peste greutăţile vieţii. Împreună formează un cuplu demn de toată lauda. Este vorba de Bogdan Bălănică, baschetbalist la CSU Galaţi şi profesor de sport la Şcoala Nr. 28, şi Cristina Bălănică (fostă Bobeică), portar la echipa gălăţeană de handbal, Danubius, ambii în vârstă de 32 de ani.

„Pe 16 februarie facem 12 ani de când suntem împreună”, ne spune Cristina, strigându-şi fericirea alegerii făcute. În timpul facultăţii, Cristina a apelat la "Cupidon", în persoana Ramonei Bocăneală, colegă în echipa de handbal cu ea, dar şi de cursuri cu Bogdan, pentru a le face cunoştinţă. „L-am văzut la Facultate, i-am zis Ramonei Bocăneală să mă prezinte. El era atunci plecat să dea proba la schi. Ne-am întâlnit când s-a întors şi de atunci am rămas împreună”, ne-a povestit Cristina.

„Eram plecat să dau proba de schi pentru facultate, stăteam la masă cu ceilalţi colegi, mi-au dat să vorbesc la telefon, nici nu ştiam cine e”, şi-a adus aminte Bogdan.

Unul liniştit, unul zvăpăiat

„În relaţia asta, unul e mai liniştit, celălalt mai zvăpăiat”, ne-a spus Bogdan. Imediat, Cristina a tresărit şi l-a completat, „Eu sunt cea liniştită!”, dându-se de fapt de gol că e cea zvăpăiată. Au avut multe obstacole de depăşit pentru a rămâne împreună, în special din cauza distanţei fizice dintre ei în anumite perioade, când activau pentru cluburi din oraşe diferite. „Cel mai greu era când eu jucam la Ploieşti şi el la Baia Mare, ne vedeam cam o dată pe lună”, ne-a spus Cristina.

Primele Sărbători împreună, după 11 ani

Înainte de asta au avut o perioadă când evoluau amândoi pentru cluburi din Bucureşti, astfel că le-a fost mai uşor să ducă o viaţă fericită de cuplu. „Ea juca la Rapid şi eu la Sportul. Apoi am trecut şi eu la Rapid, la baschet, în prima ligă. Atunci stăteam împreună fără să se ştie, ea nu avea voie”, a spus Bogdan, care e de părere că un cuplu de sportivi e cazul ideal pentru practicanţi de performanţă. „E cel mai indicat aşa, pentru că ne înţelegem unul pe celălalt. De exemplu, am prieteni sportivi cu iubite din afara fenomenului şi ele nu înţeleg viaţa asta de sportiv, cu multe deplasări, cantonamente, antrenamente. Un sportiv are nevoie să fie înţeles, viaţa sa necesită multe sacrificii. Spre exemplu, noi abia în 2013 am putut petrece primele sărbători de iarnă integral împreună", a explicat baschetbalistul.

Nuntă planificată cu doar patru luni înainte

Programul încărcat de la cluburi nu le-a permis să-şi facă nunta mai devreme de iunie 2013, deşi ar fi vrut de mai mult timp. „Mereu am fost plecaţi, n-am avut timp. Anul trecut am zis că avem deja o vârstă şi ne-am hotărât să facem nunta”, a spus Cristina.

Bogdan ne-a povestit că totul s-a petrecut într-o perioadă foarte scurtă de timp. „Prin februarie, m-a sunat Cristina, eram la şcoală, mi-a zis că ea se duce să caute local. Am zis că-s de acord, deşi nu credeam că are cum să găsească. Ştiam de la alţii că era nevoie de cel puţin un an înainte pentru a programa. După două ore m-a sunat şi mi-a zis că a găsit”. Totuşi, n-a fost deloc simplu, mai ales că problemele financiare de la HC Danubius erau în toi atunci, iar Cristina era neplătită din noiembrie 2012. În cele din urmă, cei doi au făcut nunta în iunie, cu aproximativ 90 de invitaţi. „N-a fost o nuntă mare, dar nici mică. I-am avut aproape pe oamenii apropiaţi, acesta e şi scopul unei nunţi”, a spus Bogdan.

Sportul, marea pasiune

Amândoi sunt foarte înalţi, astfel au fost selectaţi pentru probe. Bogdan era în clasa a doua la Şcoala Nr. 13, fiind cooptat pentru o probă la baschet. Actualul jucător al celor de la CSU provine dintr-o familie de sportivi, din mamă baschetbalistă şi tată handbalist. Având gena de sportiv, trecerea la practicarea baschetului a fost doar o chestiune de timp. A urmat o viaţă dedicată acestui sport, cu un mic ocol, în clasa a noua, când a trecut pentru două luni la handbal. „Atunci s-a desfiinţat grupa mea de baschet, aşa că am trecut la handbal. După două luni am revenit la baschet, se făcuse din nou grupă pentru vârsta mea”, ne-a spus Bogdan, care a fost vicecampion naţional la juniori III. Pe lângă clubul gălăţean, Bogdan a mai trecut în carieră pe la Sportul, Rapid, Baia Mare, dar şi un sezon în Germania. A obţinut performanţe importante la streetball, făcând parte din echipa Sport Arena. „Am câştigat un eveniment foarte mare organizat la Bucureşti în 2012, tot atunci am ocupat locul doi în turneul de la Praga şi apoi tot locul doi la Budapesta”. 

Trei fraţi, toţi portari

Cristina e originară din Vaslui şi s-a apucat destul de târziu de sport, abia la vârsta de 14 ani. Îşi dorea să practice volei, dar n-avea unde în oraşul natal. „Mergeam cu mama pe stradă şi un antrenor a întrebat-o dacă mă lasă la handbal. Iniţial nu voia să mă lase, pentru că mai am doi fraţi mai mari, ambii fiind portari de handbal. De la primul antrenament am intrat în poartă la handbal şi acolo am rămas. Dacă nu am putut face volei, am preferat în poartă la handbal”, ne-a spus Cristina. Actualul portar de la Danubius a avut un parcurs interesant în carieră, trecând pe la mai multe echipe, însă de fiecare dată a revenit la Galaţi, locul unde l-a cunoscut pe Bogdan.

„Am fost patru ani la naţionala de juniori, acolo unde am învăţat foarte multe lucruri care m-au ajutat în carieră. Când eram în clasa a zecea m-am mutat la Piatra Neamţ, jucam pentru Fibrex Săvineşti. În 2000 am fost contactată de Alexandrina Soare, care m-a dorit la Galaţi. După ce a plecat dânsa, am fost împrumutată un an la Brăila, după care am revenit la Galaţi. În 2005 am plecat la Rapid, apoi la Ploieşti şi Reşiţa, iar din 2011 sunt din nou la Galaţi”.

Ca planuri de viitor în plan familial, cei doi îşi doresc copii. Cristina a fost chiar exactă şi ne-a spus că-şi doreşte doi urmaşi. Oricum va fi, copiii familiei Bălănică vor urma drumul sportului, având multe exemple de urmat prin preajmă.

Citit 8463 ori Ultima modificare Joi, 13 Februarie 2014 16:46

3 comentarii

  • postat de ION
    Duminică, 16 Februarie 2014 15:42
    92.80.134.***
    sa fiti sanatosi si sa duce-ti sportul galatean pe culmile cele mai inalte din Europa si din lume LA MULTI ANI!
    0
    7
    Raportează
  • postat de Florentina
    Vineri, 14 Februarie 2014 16:38
    78.97.254.***
    Ei sunt copiii mei DRAGI. 2 Oameni, sportivi MINUNATI ! Felicitari si La multi ani SANATOSI, FRUMOSI impreuna.
    2
    8
    Raportează
  • postat de Sonia B
    Vineri, 14 Februarie 2014 06:59
    89.137.222.***
    Felicitari familiei ! O familie frumoasa !
    Respect !
    0
    15
    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.