* Gelu Popescu este cel mai categoric, convins că clubul nu mai poate fi salvat: „este deja în faliment, doar că încă nu-i declarat”
Echipa de fotbal Oţelul Galaţi a retrogradat anul acesta după 24 de sezoane consecutive petrecute în prima ligă, iar la sfârţitul săptămânii trecute s-a anunţat şi că meciurile considerate pe teren propriu nu vor mai fi jucate la Galaţi, ci la Slobozia. Proprietarul stadionului, ArcelorMittal Galaţi, a evacuat echipa de pe arena pe care a jucat în ultimele decenii pentru că clubul a acumulat datorii de aproape 500.000 de euro la chirie, iar stadionul de la baza „Zoltan David” (ex-Ancora) nu poate fi omologat din cauza capacităţii reduse a tribunelor şi o altă arenă funcţioanlă în oraş nu mai este.
Totodată, societatea care administrează echipa, Fotbal Club Oţelul SA, este în insolvenţă, proces reluat şi în care trebuie prezentat instanţei, în luna septembrie, un nou plan de reorganizare, existând riscul declarării falimentaului dacă acest plan nu va fi acceptat de către judecătări.
Fostele glorii ale Oţelului deplâng situaţia în care a ajuns cea mai iubită echipă a oraşului: unii sunt convinşi că nu mai poate fi evitată defiinţarea, iar alţii încă speră.
Gelu Popescu, fostul fundaş care a lucrat în cadrul clubul ca administrator inclusiv o bună parte din perioada trecută de la preluarea acţionariatului de către TNG, companie controlată de Dan Adamescu, nu mai crede în minuni, fiind convins că în septembrie va fi declarat falimentul. „Nu cred că o să continue în Liga a II-a. Nici într-un caz. Opinia mea e că ei sunt deja în faliment, doar că nu s-a pronunţat încă falimentul. Dar în septembrie se va pronunţa”, a spus Gelu Popescu. În opinia fundaşului care a făcut parte din echipa Oţelului ce învingea pe Juventus Torino la Galaţi, în 1988, un nou început ar trebui făcut din campionatul judeţean: „O s-o luăm de la zero, de la judeţ şi se poate promova. În maximum patru ani se poate ajunge din nou în prima ligă”.
Cu toate acestea, există încă voci optimiste, care mizează pe puterea spiritului Oţelului, generată de numeroşii suporteri. Una dintre acestea îi aparţine fostului fundaş central Sorin Haraga: „Spiritul Oţelului oricum nu va muri niciodată, noi sperăm ca şi echipa să aibă continuitate. Asta este şi dorinţa noastră, şi dorinţa suporterilor”.
Fostul căpitan al echipei, Viorel Tănase, cere acţionariatului să susţină financiar existenţa clubului: „Patronatul să investească şi să menţină echipa. Şi eu sper la fel, să nu moară”.
Un alt fost jucător al Oţelului, Iulian Arhire, a spus că tot fotbalul gălăţean a ajuns într-o situaţie de neînţeles: „Cel puţin, sufleteşte, pentru noi, Oţelul nu va muri. Sperăm ca cei din Galaţi şi cei care deţin clubul să facă ceva. Sincer, nu pot să înţeleg ce se întâmplă acum cu fotbalul gălăţean, în general”.
În foto, „legendele” Oţelului, în decembrie anul trecut, la aniversarea a 50 de ani de existenţă a clubului
