Florin Petrişor Andronic este un tânăr cu care orice gălăţean poate să se mândrească. Are un curriculum extrem de bogat, că parcă te şi întrebi "cum de a avut atâtea reuşite într-un interval atât de scurt de timp". Îl cunosc de ani buni, iar zilele acestea l-am provocat la o discuţie, pentru a le oferi cititorilor noştri cât mai multe informaţii.
- Florine, destui gălăţeni te ştiu, dar sunt şi mulţi alţii care vor să te cunoască mai bine.
- Sunt gălăţean get-beget, am 38 de ani şi întreaga activitate mi-am desfăşurat-o în oraşul natal. Am urmat cursurile învăţământului primar şi gimnazial la Şcoala Nr. 29, am absolvit Liceul "Cuza", după care m-am înscris la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, evident, tot în Galaţi.
- Îmi spuneai că "ai tăi" te-au dat la şcoală de la 6 ani. Acest lucru înseamnă că totul s-a petrecut cu mare repezeciune.
- Într-adevăr, la 22 de ani eram deja profesor de educaţie fizică. Şi de aici, am continuat cu aceeaşi rigurozitate. Am activat la Şcoala 18 şi Şcoala 20, iar din 2008 sunt profesor la Şcoala 29. În ultimii patru ani, am îndeplinit şi funcţia de director adjunct, iar din luna ianuarie a acestui an sunt director plin, poziţie pe care am ajuns în urma unui concurs profesional. Am concurat şi pentru postul de director al CS Şcolar, dar am optat pentru "29", unde am petrecut primii ani ai instrucţiei mele şcolare.
- "29" este o unitate cu rezultate deosebite în învăţământul gălăţean. Ce te caracterizează de te-ai "înhămat" la o asemenea responsabilitate?
- Cred că sunt suficient de ambiţios şi de perseverent şi îmi place să lucrez cu oamenii. Ştiu că şcoala noastră deţine performanţe foarte bune, iar pentru mine acest lucru este deja o mare provocare, un mod de a creşte, de a mă afirma. De asemenea, ştiu că este greu de ajuns sus, dar şi mai greu este să te menţii acolo. Mă pot, însă, baza pe un colectiv profesoral competitiv, cu performanţe deosebite. Dovadă sunt cele 12 participări la Olimpiadele Şcolare, numai în ultimul an de învăţământ, dar şi două titluri cu care ne mândrim pe linie de sport - locul I la Olimpiada Naţională a Sportului Şcolar (ONSS) la şah şi vicecampioni în competiţia de baschet, tot la ONSS, ambele obţinute în ultimii doi-trei ani.
- Sunt, într-adevăr, lucruri foarte frumoase. Fiind cunoscut foarte bine în lumea sportului, hai să le spunem gălăţenilor cât mai multe lucruri la care ai fost părtaş.
- Spuneam, mai înainte, că un aspect care mă caracterizează este ambiţia. Ei bine, şi datorită acesteia am avut multe reuşite. Numai în acest an, de pildă (de când este director plin - n.a.), a trebuit să depun o muncă asiduă, pentru a putea face faţă: antrenor la echipa de handbal seniori a CS Universitatea (în primul eşalon), antrenor la juniorii CS Şcolar, profesor de sport la şcoală şi director. Niciodată nu m-am plâns la greu, dar am un principiu: dacă am intrat în horă, trebuie să joc cât mai bine. Nu-mi plac lucrurile făcute de mântuială, de aceea mă implic şi mă mobilizez cât pot, pentru ca rezultatele să fie dintre cele mai bune.
- Să punctăm şi momentele cele mai importante din perioada de jucător, dar şi din cea de antrenor de handbal.
- Din capul locului, trebuie să spun că primii paşi i-am făcut la atletism. Era în perioada gimnaziului, iar mentori i-am avut pe doi binecunoscuţi antrenori - Iulian Bratu şi Fiţa Lovin, la CS Şcolar. În 1994, pe când eram în clasa a IX-a, un prieten, cu care aveam să devin coleg de echipă, m-a dus la handbal. Mi-a plăcut şi la handbal am rămas! M-a luat în primire antrenorul Relu Duţu, tot la CS Şcolar. Nu a trecut nici jumătate de an şi am primit prima convocare la lotul naţional de juniori III (cei mai mici - n.a.). Am continuat cu antrenorul Valeriu Basso, iar convocările mele la toate loturile naţionale au continuat. În 1999, am obţinut cea mai frumoasă performanţă - locul doi şi titlul de vicecampion naţional cu echipa de juniori I, iar eu am primit distincţia de cel mai bun portar al acelui turneu final. Depăşind perioada junioratului, am fost transferat la CSU, cu care am reuşit două promovări în primul eşalon. Apoi, cu o clasare pe locul cinci, ne-am calificat în Challenge Cup (2001). La juniorii CS Şcolar sunt de 12 ani. În paralel cu locul din poarta CSU, din 2005 până în prezent, am îndeplinit şi funcţia de antrenor la acest club, unde, de asemenea, am avut performanţe importante, după ce ne-am alcătuit loturi competitive, în urma unei serii de selecţii susţinute. În 2009, locul 1 la juniori II, apoi doi ani la rând am avut clasări pe locul 3, pe ţară, la juniori I şi juniori II. La acestea se adaugă mai multe clasări în apropierea podiumului. La Galaţi au crescut în această perioadă jucători de valoare, care ulterior au devenit componenţi de nădejde în Liga Naţională, precum Bogdan Raţă sau Andrei Grigore, iar mai recent îi amintesc pe Daniel Susanu, Gabriel Ilie şi Ionuţ Prună, toţi componenţi ai loturilor naţionale.
- Îţi mulţumim, domnule director, şi îţi dorim mult, mult succes în frumoasa, dar şi dificila misiune de conducător de şcoală!
