Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
Sunt veşnic (mult mai veşnic) dacă scad
ce am primit din ce (n)-am fost în stare
să dau la cei care-mi (mai) cer şi-acum
cea mai frumoasă (tristă) condamnare
de la Stăpânul lor cel nalt şi-adânc,
cel nevăzut de nimeni, niciodată,
cel care stă-n mişcare şi-n mereu
drept straşnic scrib al notelor de plată!
Plătesc... (sigur că da!)... plătesc şi strig:
am dat la toţi, am dat la mic şi mare,
dar nu le-am pus în traistă... doar am spus:
veniţi, luaţi cât vreţi (din) Întâmplare,
luaţi lumină şi-ntuneric... hai
la ceastă-mprejurare dinadinsă,
faceţi ce vreţi!... Eu stau, sunt condamnat
să umblu (pe pământ) cu mâna-ntinsă!
