Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a stabilit că instanțele unui stat membru nu pot refuza predarea unei persoane vizate de un mandat european de arestare și nici să decidă executarea pedepsei dacă nu există consimțământul statului care a emis mandatul, potrivit HotNews.ro. Decizia are efect retroactiv și vizează inclusiv situații precum cea a unui român condamnat pentru înșelăciune, pe care Italia a refuzat să-l extrădeze.
În motivare, CJUE amintește că mandatul european de arestare este „o procedură judiciară simplificată, prevăzută de dreptul Uniunii, care permite arestarea unei persoane în statul membru în care aceasta se află și predarea sa statului membru care a emis mandatul, pentru a fi urmărită penal […] sau pentru a executa în acest stat pedeapsa la care a fost condamnată”.
Judecătorii europeni atrag atenția că „instanțele judecătorești ale statului membru care refuză executarea mandatului european de arestare […] trebuie să obțină consimțământul instanțelor din statul membru emitent”. În lipsa acestui acord, mandatul rămâne valabil, iar persoana vizată trebuie predată.
Cazul adus în atenția CJUE a pornit de la un bărbat condamnat în România la patru ani și două luni de închisoare, prins ulterior în Italia. Autoritățile italiene au ales să recunoască hotărârea și să îi permită executarea pedepsei în Peninsulă, sub arest la domiciliu, decizie contestată de partea română.
Problema condmnaţilor fugari rămâne una de actualitate în România. Peste 4.000 de persoane condamnate definitiv se sustrag de la executarea pedepselor, printre acestea aflându-se Sorin Oprescu, Alina Bica, Mario Iorgulescu, Paul de România, Ionel Arsene, Daniel Dragomir sau Dragoş Săvulescu. Statul român a cheltuit, doar în 2023, circa două milioane de euro pentru extrădări. Din 2024, o nouă lege îi obligă pe fugari să suporte costurile readucerii lor în țară.
