Îngăduinţa de care premierul olandez Mark Rutte dă dovadă în cazul site-ului discriminatoriu la adresa cetăţenilor est-europeni lansat de formaţiunea radicală a lui Geert Wilders a devenit „toxică” pentru relaţiile autorităţile de la Haga cu restul partenerilor din spaţiul comunitar. Pare uimitor cum Rutte se lasă atras într-un joc extrem de periculos de un partid care nu are alt obiectiv decât amplificarea curentelor extremiste şi xenofobe.
Paradoxal, această complicitate din partea lui Rutte, motivată teoretic de susţinerea de care are nevoie din partea lui Wilders în parlament, îi va submina premierului şi bruma de credibilitate pe care o mai avea, fie ea şi la nivelul unui guvern minoritar. La nivel comunitar, Olanda va fi în această săptămână ţinta unui rezoluţii a Parlamentului European prin care atât site-ul ofensator la adresa cetăţenilor est-europeni, cât şi pasivitatea autorităţilor de la Haga, vor fi condamnate în termeni extrem de fermi.
Prin acest document, inclusiv Comisiei Europene i se va cere să investigheze încălcarea de către Haga a valorilor afirmate prin tratatele europene. În plan intern, pierderile ar putea fi chiar şi mai mari. În ţările lezate de poziţia autorităţilor olandeze au început să apară îndemnuri de a boicota produsele olandeze, iar o serie de proiecte comerciale deloc de neglijat au devenit victime colaterale în acest război al nervilor. Premierul Mark Rutte încă încearcă să mai meargă cu cioara vopsită, dar se înşeală când crede că formaţiunea lui Geert Wilders se va opri aici.
Vor fi în continuare lansate noi şi noi acte provocatoare. De altfel, Geert Wilders a început să vorbească mai nou de necesitatea ca Olanda să iasă din zona euro şi să se întoarcă la vechiul gulden! Se ştie că discursul eurosceptic face şi el parte din panoplia radicală a formaţiunii lui Wilders, iar acesta ar putea avea efecte în plan politic chiar mai mari decât discursul anti-imigraţionist.
Guvernul Rutte a fost şi în acest caz lipsit de reacţie, dovedind şi mai mult slăbiciunea în faţa unui personaj cu capricii fără limite. Executivul olandez a ales să cedeze în faţa acestui şantaj, dar astfel îşi sapă şi mai adânc groapa în care se află. Din păcate, dorinţa de a se menţine la putere l-a făcut pe Rutte să-şi compromită nu numai imaginea sa de om politic, ci depărtează Olanda şi de democraţie, şi de spiritul de toleranţă care i-a făcut cinste până acum.
