Franţa şi restul lumii

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Alegerile din Franţa sunt, într-un fel, alegeri şi pentru viitorul Uniunii Europene. Franţa a fost şi va fi unul dintre principalele „motoare” ale spaţiului comunitar. Prin urmare, cine va fi de mâine ocupantul fotoliului de la Palatul Elysee priveşte nu numai naţiunea franceză, ci pe toţi cei aproape 450 milioane de  cetăţeni ai UE. Nu e vorba de nici un fel de exagerare.

Ambii candidaţi în alegerile prezidenţiale, respectiv Nicolas Sarkozy şi Francois Hollande, s-au pronunţat şi asupra unor importante teme europene. De exemplu, Sarkozy şi-a făcut din controlul imigraţiei şi reforma Spaţiului Schengen teme de campaniei extrem de virulente la adresa politicilor comunitare, poate chiar mai virulente decât ar fi fost cazul şi decât exprimă în prezent realitatea politică. De partea cealaltă, Francois Hollade a pus sub semnul întrebării pactul fiscal european, a cerut o ajustare a acestuia în sensul promovării unor politici care, cel puţin teoretic, să stimuleze consumul şi creşterea economică.

Sună a contestare a politicilor de dreapta promovate cu precădere de cuplul Nicolas Sarkozy – Angela Merkel, dar pe de altă partea traversarea unei crize economice nu este tocmai propice pentru idealizarea politicilor economice de stânga. La închiderea ediţiei sorţii înclinau mai degrabă spre Francois Hollande, paradoxal un personaj care, dacă ieri nu a avea nici un fel de ambiţii politice notabile, astăzi doreşte să fie preşedintele Republicii Franceze. Dar şi o surpriză din partea lui Nicolas Sarkozy s-ar încadra până la urmă în virtutea logicii actualei campanii electorale.

Atacat din toate părţile, contestat şi de cei de stânga şi de cei de dreapta, Sarkozy a luptat cu toată lumea. Ce-i drept, a făcut-o din postura de preşedinte, iar dacă pierde ar fi primul preşedinte francez care din anii *80 şi până în prezent nu a reuşit să câştige un al doilea mandat. Sarkozy a încheiat ultima săptămână de campaniei electorală pe un trend ascendent, iar diferenţa dintre el şi Hollande nu mai era chiar atât de confortabilă precum îşi doreau socialiştii. În marja sondajelor este posibil orice. Pentru orice eventualitate, liderii europeni – majoritatea îl sprijineau pe Sarkozy – au făcut cunoscut că vor colabora bine cu „oricine va deveni preşedintele Franţei”.

Desigur, diplomaţia bate, la o adică, antipatia. Francois Hollande nu a fost  dorit de nimeni cu ardoare. Dar dacă sorţii îl scot în arena europeană, jocul politic comunitar trebuie să continue.

Citit 7715 ori Ultima modificare Duminică, 06 Mai 2012 15:46

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.