Defilarea celor 14.000 de soldaţi ruşi în Piaţa Roşie marchează în cadenţă militară nu numai victoria sovieticilor din 1945, ci şi revenirea lui Vladimir Putin la Kremlin. În fapt, poate că nu este tocmai potrivit să vorbim de o „revenire”, în condiţiile în care, de facto, puterea în stat a fost tot în mâinile lui Putin. Cu excepţia unor mici iniţiative ce ţineau mai mult de nuanţă, Dmitri Medvedev, preşedintele de tranziţie de la al doilea la al treilea mandat al „ţarului” Putin, nu a avut niciodată ambiţia de a ieşi din vorbele mentorului său.
Ironie a sorţii, sediul Executivului rus, acolo unde s-a mutat Putin timp de patru ani de dragul prevederilor constituţionale, poartă numele de… „Casa Albă”. Acum, după o nouă rocadă în stil rusesc, în care Putin s-a mutat la Kremlin, iar Medvedev la „Casa Albă”, pare a se fi restabilit şi la modul oficial ierarhia la vârful societăţii ruse.
Cât priveşte adevărata Casă Albă, cea de la Washington, Vladimir Putin nu a uitat nici de ea. Modernizarea armatei, declaraţiile incisive la adresa Occidentului, presiunile privind scutul antirachetă american şi, nu în ultimul rând, ciomăgirea manifestanţilor care tulburau „încoronarea” de la Kremlin, sunt semne că preşedintele rus nu are de gând să renunţe la tonul intransigent.
De altfel, în ciuda mişcărilor ce îl contestă pe Vladimir Putin cu din ce în ce mai multă energie, ruşii par a accepta în numele stabilităţii spiritul autocratic al preşedintelui. Până la urmă, Putin a câştigat alegerile prezidenţiale din primul tur, cu peste 64 la sută din voturi. Drept este că unii dintre candidaţii potenţial incomozi nici nu au mai ajuns să-şi înscrie candidatura, că instituţiile statului au lucrat din plin în favoarea sprijinirii „ţarului”, că de presă liberă nu prea se poate vorbi în Rusia şi că nu au lipsit nici acuzaţiile de fraudă. Dar la învestirea în funcţie, Vladimir Putin a promis că va face totul pentru a „consolida democraţia”. Desigur, autorităţile ruse au tendinţa de a vedea într-un mod original democraţia, unul nu neapărat pe aceeaşi lungime de undă cu democraţia în variantă occidentală. Până unde are de gând Vladimir Putin să „consolideze” democraţia, vom vedea. Timp aveam destul, cel puţin până în 2018.
