Cu mai mult decât nouă luni în urmă, pe la ora de five o' clock, Vasile Târziu, poreclit Socrate (mulţumită minţii sale ca bisturiul), se plimbă piano şi absent pe malul Dunării nepăsătoare. Merge şi meditează scânteietor, aproape transcendental. Pare un soi de tigoare antică, un filozof lustruit de mizerie, un boem împăcat cu fiinţa şi nefiinţa…Nu-l salută nimeni, nimeni nu-i răspunde la bineţe. Poartă haine din pomana patronilor mici şi mijlocii, priveşte în gol ...

  (după o dictare de Victor Cilincă, la mulÅ£i ani!)Din colecÅ£ia "Cele mai frumoase poezii dinspre Maria" Peste drum de casa mea bătrânăşade o biserică pustie,nimeni n-o deschide niciodată…clopotarul zice că nu ÅŸtie unde s-a dus preotul cu cheiaÅŸi de ce nu i-a lăsat-o lui…cică cineva e înăuntru(cea a tuturor ÅŸi-a nimănui)! Åži mă uit (o viaţă de uitare!)ÅŸi aud aÅŸa, din când în când,cineva cum cheamă înăuntruumbra clopotarului plângând de la ding la da ...

  (cu toată admiraÅ£ia pentru Santiago, eroul lui Hemingway) Nici în ruptul capului nu vrea să renunÅ£e. Å¢ine morÅ£iÅŸ să se ducă tocmai la dracu-n praznic, pe aÅŸezătura Pupezenilor, într-o baltă, să ia niÅŸte papură, că vine toamna ÅŸi e vremea să înfunde butoaiele. Astea-s cam vechi ÅŸi scapă vin pe la gardină ÅŸi printre doage. Åži trebuie păpurite, nu? Åži papura nu se găseÅŸte pe toate drumurile, chiar dacă unii se fasolesc ÅŸi caută nod în papură din te miri c ...

  (uite-aÅŸa, către americanul Eric Hamilton!) Din colecÅ£ia "Poezii în stare de sobrietate" stau aÅŸa cu inima-ntr-o parteÅŸi mă uit la cer ÅŸi înÅ£elegce se petrecea la începuturicând ÅŸtiam descântecul de melc ÅŸi gândeam mai repede la tineuite-aÅŸa cu capul pe genunchiÅŸi era frumoasă supărareagenelor în formă de triunghi stau aÅŸa clepsidră fără vremeÅŸi statuie fără timp ÅŸi rostdar aud cum hohoteÅŸte viaÅ£asub dispreÅ£ul preÅ£ului de cost ÅŸi încet-încet mi-a ...

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii fără doamna M" Ce corp didactic ai, frumoasă doamnă,de pus în ramă, de laborator,de studiat cu ochii şi cu palma,încet, mereu, gramatical, uşor! Cu dumneavoastră, doamnă fără capăt,în catalog vor fi doar note mari, deştepţii toţi vor face 13…14…şi vor sticli de dor sub ochelari! Şi proştii, chiar toţi proştii s-or înscriecu gând curat la zi şi la seral…nici unul nu mai vrea…fără frecvenţă,toţi vor şi scris şi pra ...

  Åži tare frig era iarna prin BroscăuÅ£i (continuă nea Vasile, omul cu medicul ÅŸi găina, din ziarul de ieri)…şi eu, care mă obiÅŸnuisem să nu lipsesc de la ÅŸcoală nici o secundă, mă duceam aÅŸa, treieram nămeÅ£ii, cu traista de-a spinarea, nu voiam cu nici un chip să chiulesc…nu vreau să mă laud, dar eram singurul din clasă ÅŸi din ÅŸcoală, care luam bursă…şi bursa era foarte mare, cât un salariu pe vremea aceea, mă pizmuiau mulÅ£i colegi ÅŸi consăteni, nu stă ...

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii fără Maria" Nu te-am văzut de când erai în floare(fii liniştită, nu spun nimănui!)…să ştii că m-am întors din depărtare…vino la mine să mâncăm gutui! Ce lăcomie…să mă uit la tinetare şi mult, aşa, ca să-mi ajungişi să mă mir năuc, fără ruşine:ce noapte scurtă, ce picioare lungi! Şi să mâncăm gutuile, pe toate,să-mi spui că stai şi eu să cred că pleci,şi să mă mir năuc, printre păcate:ce mâini subţiri Š...

  Vine tocmai din BroscăuÅ£i, de pe meleagurile Dorohoiului. Moldovean sadea, avocat ÅŸi hâtru cât cuprinde, Vasile Amariei îmi povesteÅŸte întâmplări răscolitoare, într-un limbaj atât de pur ÅŸi simplu, încât chiar hrănesc regretul că "s-a evoluat" până la pretenÅ£iosul, grotescul ÅŸi buruienosul nivel al exprimării de acum.Omul acesta vorbeÅŸte puÅ£in ÅŸi ascultă mult. Zice că, invers, nu-i ÅŸade în caracter ÅŸi "ce Å£ie nu-Å£i place, altuia nu-i face!" a fost la baza ...

Moto: "ViaÅ£a este o flacără care se stinge, dar recapătă scânteieori de câte ori se naÅŸte un copil" (William Shakespeare) Moto: "Privind la pruncul ce-Å£i zâmbeÅŸte,/ îţi dăm un sfat să-l iei în seamă:/nimic pe lume nu-i prieÅŸte/ mai mult ca laptele de mamă!" (ConstanÅ£a Apostol) Mă duc la Maternitatea "Bunavestire" să scriu un reportaj. Recunosc, am primit această provocare cu destulă bucurie ÅŸi seriozitate, dar ÅŸi cu multe rezerve în sensul realizării, adică. AdicÄ ...

Îl cheamă Vasile Niţu. Lumea-i zice Vasilică. Vasilică al lui Dumnezeu. Un om al străzii. Un om de pe stradă. Şi singur. Foarte singur. A fost născut demult, în urmă cu 24 de ani, pe 16 octombrie 1987, la Tulcea. Nu-şi cunoaşte părinţii. Nu i-a văzut niciodată. Îşi trăieşte viaţa în preajma Stadionului Oţelul, pe lângă micul fast/food vecin cu magazinul de uşi din coasta sud/vestică a Liceului Auto, nu departe de Biserica Sfântul Vasile. Când îl vezi, Vasilică par ...