Gânditorul, bolovanul dogmatic şi creatura cu sexul opus

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Cu mai mult decât nouă luni în urmă, pe la ora de five o' clock, Vasile Târziu, poreclit Socrate (mulţumită minţii sale ca bisturiul), se plimbă piano şi absent pe malul Dunării nepăsătoare. Merge şi meditează scânteietor, aproape transcendental. Pare un soi de tigoare antică, un filozof lustruit de mizerie, un boem împăcat cu fiinţa şi nefiinţa…Nu-l salută nimeni, nimeni nu-i răspunde la bineţe.

Poartă haine din pomana patronilor mici şi mijlocii, priveşte în gol, parcă vrea să perforeze misterul spaţiu-timp, ecuaţia termodinamică a haosului, oglinda care-l desparte pe Unu de Infinit şi falsifică realitatea. Vasile osteneşte brusc şi se aşează lin şi corect pe un bolovan spontan, numai bun de pus pe varza specifică murăturilor noastre geto-daco tradiţionale. Se uită pe malul drept şi fumează iscusit, fără să zvârle flegme în apă sau pe iarbă. Nu are nici un stres, şi-a scos-o din minte şi din suflet şi din calcule pe domnişoara Devreme, pseudologodnica lui, poreclită Diotima, datorită uşoarelor şi evidentelor sale apucături de preoteasă.

Amicul Târziu simte o elegantă şi mono/tonică bătaie pe umăr. Nu întoarce capul, consideră că bate vântul, că cineva bate câmpii sau bate apa în piuă. Bătaia se repetă. Gânditorul de la Tirighina se mişcă 180 de grade în jurul axei vertebrale şi înţepeneşte pe bolovanul dogmatic. Ridică ochii cu sfială de Quasimodo şi are senzaţia că plesnesc mărunţişurile în el. Vede o creatură cu sexul opus, înaltă, cu picioarele lungi până în flora şi fauna patriei voastre. Are ten clorotic şi păr lins, privire de egretă prăjită, mişcări de nimfă deformată de narcotice şi manele internaţionale.

- Sunt Natalia Oreiro, am vrut să concertez în oraş, dar nu s-au vândut biletele, caut un hotel…dacă ai bani, facem o noapte împreună, îţi cânt la ureche cambiodolorporliberta, îţi fac jucărele…mai stai mult pe gânduri şi pe bolovan?

Vasile nu le are cu telenovelele, dar crede că i-a pus Aia mâinile pe cap. Se ridică şi pleacă rapid la hotelul "Vega". Filozoful dă toţi gologanii de buzunar pentru patru ani. În cameră, Natalia începe. Târziu ripostează.

- Domnişoară, te rog frumos, eu n-am televizor acasă, abia aştept să fac o cură de Tom şi Jery…şi nu mai umbla aşa dezbrăcată, că răceşti şi n-am buline la mine!…

A doua zi, meditând prin Tuluceşti, Vasile o zăreşte pe Oreiro cultivând mazăre timpurie în pantă cu grebla şi baticul legat de-a leliţa.

- Ştiu că nu ştiu nimic! - (îşi) urlă înţeleptul…şi dispare conclusiv în hiperspaţiul mioritic.

Citit 1242 ori Ultima modificare Luni, 16 Ianuarie 2012 10:12

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.