MAMA (elegie pe prispa de cimbru bătrân)

MAMA (elegie pe prispa de cimbru bătrân)
Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

Din colecția „Cele mai triste poezii rămase tablou”

(!) se-ntoarce acasă odată cu Luna,

s-aşează pe prispa de cimbru bătrân -

ce apă adâncă mai are fântâna,

şi-n ciuturi ce lacrimi cu miros de fân (!)

(!) îşi şterge obrazul cu palma sărată,

se uită pe drumul de dinspre copii,

dar nici o scrisoare nu vine la poartă -

ce mare e Luna în ochii pustii (!)

(!) o candelă veche aprinde sub grindă,

în colţul păzit de-un păianjen secret

şi-ncearcă s-adoarmă... şi pururi colindă,

şi-mi spune s-aud şi să văd şi să cred (!)

(!) și pleacă de-acasă odată cu Luna,

s-aducă nectar pentru flori de caişi -

pe urmă rămâne în flăcări fântâna

şi-un cântec de greier cu ochii închişi (!)

NEC PLUS ULTRA, Colecție

Divina Tragedia, Colecție

Citit 5967 ori Ultima modificare Miercuri, 21 Iunie 2023 13:13

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.