Mă pedepseşte groaznic, îmi taie din papară,
mă tunde cum Dalila pe cela, să-mi dispară
şi pofta şi puterea de fur(t) sentimental,
m-aleargă (fără scrupul) prin spaţiul conjugal!
Şi-mi cere socoteală şi bir, fără-ncetare...
e ca un fel de nimfă (naiadă) săritoare
la suflet şi la minte, la liber, la secret,
cu faptă şi cu vorbă, cu ou şi cu oţet!
Sătul de ofensivă prin faţă şi prin spate,
mă duc la tanti doctor să-mi dea certificate,
să-mi scrie (pe-ndelete) că-s gata, nu mai pot...
că-s Duce de Candoare şi Sclav şi Savaot!
De dragul tău... mă doare în cot, în lung şi-n lat,
mă las de aia mică, mă las şi de fumat...
şi jur: numai cu tine-am să fiu (de-acum) atent!...
(vecina mea-i urâtă... şi sublocotenent!)
Vecina cea de Taină (III) (contra/informaţii sub descoperire) Scris de Ion Zimbru
