Să nu i se pară că lor nu le pasă/ şi toate cuvintele sale că pier,/ mortul se ţine trei zile în casă,/ apoi se îngroapă cu faţa la cer!//...
Un viu în ogradă ciopleşte o cruce,/ o cruce uşoară, cu braţe subţiri,/ ciopleşte atent şi aminte şi-aduce/ de mortul prezent şi închis în priviri!//...
Şi dacă se mişcă un ban pe icoană/ şi-i lunecă mortului mâna-n sicriu,/ e vreme de dus şi e timp de pomană/ totdeauna devreme, niciodată târziu!//...
Căruţa se duce, căruţa se-ntoarce.../ un om toarnă lacrimi şi iarbă la boi/ - fie-i lumină şi-odihnă în pace!/ - un om se tot uită pe drum, înapoi!//...
Să nu i se pară că lor nu le pasă/ şi toate cuvintele sale că pier,/ mortul se ţine trei zile în casă,/ apoi se îngroapă cu faţa la cer!//...
Elegie cu faţa la Cer (la mormântul lui Petrică Humă, Hodinească-se în Pace!) Scris de Ion Zimbru
