(!) ce sfântă iubire mi-a dat dumnezeu
chiar în fiecare noapte şi chiar în fiecare zi,
să mor de tot, înainte de orice trăire,
şi să trăiesc de tot, după ce voi muri (!)
(!) cineva bate la uşă şi-mi zice definitiv:
hai, vrei să nu ştii nimica, nici o dată!...
eu mă duc şi scot cheseaua cu poezii amare
şi-i spun că nu poate pleca nevindecată (!)
(!) şi o rog să stea până când nu mai poate
de atât amar frumos şi atât frumos amar...
şi încep să-i spun că pierde timpul
şi vremea vieţii şi că nici nu are habar (!)
(!) mănâncă dulceaţă de cuvinte amare,
îi aduc apă dintr-o fântână cu gura în jos –
aşa începem să ne vindecăm laolaltă
şi naivi ca-n povestea vrăjitorului din oz (!)
Cheseaua cu poezii Amare (dosarele Z) Scris de Ion Zimbru
