Ca nişte păsări ilegale/ ne ducem cuibul în spinare,
trăim în timpul morţii tale,/ ori poate numai ni se pare!
Trăim şi aşteptăm întruna/ – ştim şi nu ştim ce va veni
cu adevărul şi minciuna,/ noapte de noapte, zi de zi!
Ştim şi nu ştim că adevărul/ fără minciună nu se poate
afla numaidecât în mărul/ cu tot cu viermele ce-l roade!
Şi nici minciună nu există/ decât pe lângă adevăr,
precum alăturea de moarte/ stă viaţa viermelui din măr!
Stăm cu gândirea la plecare/ şi cu visarea la sosire –
dincolo de eternitate,/ dincoace de nemărginire!
Plecarea ta n-a fost plecare,/ a fost aducere-n aminte
că suntem îngeri – fiecare,/ rătăcitor printre morminte!
Dincolo de Eternitate (la mormântul Marianei Neniţă, fie-i ţărâna uşoară!) Scris de Ion Zimbru
