Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou"
zicea că toate-toate sunt departe,
şi n-am s-ajung, şi n-am să le găsesc -
degeaba cred şi sper în "după moarte",
cu "pământesc" şi fără "pământesc"!!!
zicea că toate-toate sunt aproape,
dar nu le văd, şi nici nu le ghicesc -
degeaba cred că viaţa (nu) mă-ncape
cu "omenesc" şi fără "omenesc"!!!
zicea, nitam-nisam, că lumea largă
e-o sumă oarecare (?) de strâmtori...
eu fluieram şi fluier "treacă-meargă" -
şi "totdeauna" moare... uneori!!!
nălţare... şi surpare... şi nălţare,
şi iar surpare... rareori... ades -
ţi s-a părut, cumva, şi nu-ţi mai pare?
aşa zicea... şi eu (n)-am înţeles!!!
Divina Tragedia, Colecție
NEC PLUS ULTRA, Colecție
AMINTIRE cu MIOZOTIS (la mormântul lui Ilie Barbu - Respect!) Scris de Ion Zimbru
Etichetat cu
