Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou"
(!) pe fiecare frunză scrie iarnă
cu galben în caligrafii de vânt,
şi iartă-mă şi bună seara, doamnă:
mi-i frig mi-i dor şi parcă nu mai sînt (!)
(!) de ce mi-i dor?... e singura-ntrebare -
caut răspuns zburându-mă în gol:
o pasăre de-a pururi călătoare,
de-a pururi rătăcindu-se de stol (!)
(!) în iarna asta nu mai plec de-acasă -
nici plecare nu mai are preţ -
rămân să-ţi mângâi umbra de mireasă
şi să-ţi păzesc iubirea de îngheţ (!)
(!) şi parcă nu mai sunt de-atâta iarnă -
tăcerea ta la flacără condamnă -
pe fiecare frunză scrie du-mă
şi iartă-mă şi bună seara, doamnă (!)
Divina Tragedia, Colecție
NEC PLUS ULTRA, Colecție
DRAGOSTE și IARNĂ (pentru doamna care mi-a dat papucii...ieri) Scris de Ion Zimbru
Etichetat cu
