Moto:
„Nadir latent! Poetul ridică însumarea/ de harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi/ şi cântec istoveşte: ascuns, cum numai marea,/ meduzele când plimbă sub clopotele verzi!” (Ion Barbu – Joc secund)
De ce trăieşti gândindu-te că mori
devreme sau târziu sau totdeauna?
că ţi se face silă, uneori,
de cum răsare şi apune luna
indiferentă, rece la urât
şi la frumos şi la eternitate?
Nu-i mai uşor să fii, numaidecât,
nepăsător la cele ne/curate,
la toate cele sfinte şi păgâne
şi să nu-ntrebi, nicicând, ce (nu) rămâne?
Hai, fugi din gând, fii liber şi trăieşte
rost pământesc, nu mai simţi cereşte!
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” FUGA din GÂND (exordiu) Scris de Ion Zimbru
Etichetat cu
Mai multe din această categorie:
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.
ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro
