De mâine, când voi fi cais,/ te rog să laşi geamul deschis,
să vezi cum urc la cer, pe brânci,/ să văd cum stai şi râzi şi plângi!
De mâine, când voi fi gutui/ cu suflet verde-amărui,
te rog să-mi zici gata la nai,/ să văd cum plângi şi râzi şi stai!
De mâine, când voi fi alun/ şi va să vreau ceva să-ţi spun,
te rog s-arunci cuvinte-n crengi,/ poate așa mă înţelegi!
De mâine, când voi fi măslin/ la care toţi sperjurii vin
şi fură rod şi fură dor,/ te rog să mă păzeşti uşor!
Să mă păzeşti şi să le spui/ c-am fost cais, alun, gutui,
şi am băut cântec şi zbor/ din lacrima poeţilor!
Şi să rămâi aici, să vezi/ tristeţea marilor livezi,
să vezi ce frig...să vezi ce frig.../ de mâine, când voi fi nimic!
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” RUGA UNUI COPAC ANONIM (către Emil Ioițescu – La Mulți Ani!) Scris de Ion Zimbru
Etichetat cu
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
REGĂSIRE de TAINĂ (II) NIMICA de AJUNS (uvertură) REGĂSIRE de TAINĂ (I) ÎNTR-UN CUVÂNT (de urât şi de frumos) ABSENȚĂ FATALĂ (III)
Mai multe din această categorie:
