Aici, acolo, unde-s, unde nu-s
plus, minus, zero, semn de întâmplare...
totul coboară, totul se înalţă
din frumuseţea ta devastatoare!
Totul ajunge fără de întors
şi, fără milă, fulgeră şi doare
straşnic, dar sfânt...rămâne-n veşnicie,
prin frumuseţea ta devastatoare!
Să fi ştiut că nu am să mai ştiu
de mine-n ceastă-amarnică splendoare,
aş fi plecat demult, cât mai departe,
cu frumuseţea ta devastatoare!
E prea târziu?!...e paradis?!...infern?!...
orice ar fi, e tot purificare!...
ascunde-mă, de vrei, tocmai acolo,
în frumuseţea ta devastatoare!
Alinare în Ţara Minunilor (despre alinare) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
