Hai... să mergem... ne aşteaptă
şi ne strigă şi ne-ngână...
hai, nu-ţi fie frică... mergem
cu biserica de mână!
Şi cu floare la ureche:
tei, pelin, salcâm, cicoare,
mătăciune, crin, spânz, nalbă,
iarbă mică, iarbă mare!
Şi cu sufletul cât casa
care-acolo ne aşteaptă
să vedem de steaua noastră:
dacă-i strâmbă, dacă-i dreaptă!
Şi cu toate cele sfinte
să vorbim seară de seară...
şi să stăm ca-ntr-o-ntâmplare
cu-năuntrul în afară!
Merge, mergem... tocmai unde
ne/răbdarea n-are capăt:
nu iei şi nu dai nimica,
nici nu dau şi nici nu capăt!
Mult... puţin... departe-aproape:
nu se ştie tocmai până...!...
Hai, nu-ţi fie frică... mergem
cu biserica de mână!
Şi cu... (pentru simpatica moldoveancă Lucia Pădurariu, cititoare de VL, La mulţi ani!) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
INEFABILUL PROFESIONIST (I) CATHARSIS (mic... tratat de apropiere) MĂRTURISANIE MOTANUL GALBEN (mi-au! şi miau!) CINEL! CINEL!
Mai multe din această categorie:
