Cred că aşa e dat mereu:/ să nu mă joc de-a Dumnezeu
şi să nu-i cer nimic în plus,/ dacă nu ştiu ce am de spus!
Nici nu mă joc şi nici nu-i cer/ cheia intrării în Mister...
nu mă atrage nici un rai,/ nici un „rămâi” şi nici un „hai”!
Totul nu zice mai nimic,/ însă mai strig, încă mai strig:
ia ce (nu) ştii că n-ai luat,/ dar nu-mi lua ce nu mi-ai dat!
Nimicul parcă spune tot/ ce n-are sud, ce n-are nord,
ce n-are sus, ce n-are jos/ în Ochiul sfânt şi majestos
al cestui Unu-n care stau/ suflat cu Ag, suflat cu Au...
dar fără suflet, fără rost.../ parcă am fost, însă n-am fost!
Sigur că da, sigur că da:/ nimic ceva...nici alt ceva...!...
Cred că aşa e dat mereu:/ să nu mă joc de-a Dumnezeu!
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Prolegomene (către Irina Mihaela Bălan, într-un solstiţiu fără cusur) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
INEFABILUL PROFESIONIST (I) CATHARSIS (mic... tratat de apropiere) MĂRTURISANIE MOTANUL GALBEN (mi-au! şi miau!) CINEL! CINEL!
Mai multe din această categorie:
