Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Cioara (re/facere la cererea forţelor aeriene păsăreşti)

Scris de Ion Zimbru

Sâmbătă, 25 Iunie 2016 00:00

O cioară pe sârmă (o cioară
mai veche decât viaţa mea,
bătută de vânt şi omături)
încearcă pe sârmă să stea!
 
Încearcă să stea şi să cânte,
se uită sfioasă le nea...
la nea trecătorul prin viaţă,
rămas (timpuriu) fără stea!
 
Chiar cântă...şi scapă o nucă
s-aude doar poc! şi cra! cra!...
(aceasta nu-i cioară vopsită,
nici nea nu e alt fel de nea)...!
 
Un alt fel (cu puşcă) s-arată,
hlizeşte şi trage în ea...
doar clipe şi pene de cioară
se văd căzătoare pe nea!
 
Mai vine o cioară pe sârmă,
şi încă o cioară, şi încă...
iar ne/nea cu puşcă îngheaţă...
şi puşca începe să plângă!