Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Doamnelor şi domnilor, luaţi loc şi staţi jos! din clipă în clipă, trebuie să apară actorii - o să fie frumos, o să fie foarte frumos, o să vedeţi cea mai scurtă piesă de teatru, cea mai tristă şi cea mai clară piesă de teatru, o să plângeţi cum n-aţi plâns niciodată, o să râdeţi cum n-aţi râs niciodată, o să aflaţi că unu supra unu egal patru supra patru! Sigur că da!... sigur că da!... iau loc şi sta ...

Sigur că da! Aşa am cunoscut-o pe Maria! Maria Aceea, nu Alta! De atunci, au trecut foarte mulți ani! Şi, cum ziceam în primul episod din desfăşurarea acestei întâmplări cu Nişte Salcâmi, a venit timpul şi vremea să văd Locul Acela! Chiar mâine, când clopotele bat pentru chemarea la utrenie, mă duc la Locul Faptei, la Locul Mirării, la Locul Supliciului, la Locul Revelaţiei! Mă duc s-o văd pe Maria şi să-i duc cele mai frumoase poezii despre Mamă şi Tată! Aşadar, spi ...

Aici, n-această depărtare,/ am fost (odată) împreunăşi-am căutat (fără oprire)/ cât mai târziu să dăm cel Ort -în vis, în ochi şi în pahare/ ne-am pus câte un hârb de lună,câte o zi, câte o noapte,/ câte un pic de sud la nord,câte un pic de nord la sudul/ râvnit de lumea care ştie,cum ştii (şi tu) im/pur şi simplu,/ că nordul şade lângă sud,oricând, oriunde, fără milă,/ şi-n Paradis, şi în Pustie,şi-n capătul de la-ncetare,/ şi-n capătul de la-nceput!A ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Dacă ştii unde s-a dus Mama şi dacă ştii unde s-a dus Maria, de ce nu-mi spui? doar ştii că-ţi dau nişte dulceaţă de cireşe amare şi nişte dulceaţă de gutui cu apă rece din fântâna pe care a săpat-o bătrânul Tata într-o primăvară, când nu am mai văzut-o pe Mama şi când am văzut-o pe Maria pentru ultima oară! A săpat-o gândindu-se la Tine şi uitându-se la cerul care începuse în fântână să tremure de ...

Sigur că da! „Valurile Dunării” e gata! Maria se duce la maică-sa şi-i vorbeşte la ureche! Cred că-i cere voie să mă însoţească până la Pădurea cu Salcâmi din dealul dinspre sud al satului! Apoi, vine la mine şi glăsuieşte: „E-n ordine! Hai să mergem!”...Şi plecăm! Plecăm...cu toţi ochii tuturor după noi! Doamne, câtă curiozitate! Şi câtă suspiciune, cred! Şi, totuşi, câtă sinceritate în sufletele istor ţărani încă autentici şi încă în limitele r ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Dacă-l vrei, l-am aici...este scump, însă-l daumai încet, mai puţin pentru cei care-l vor –dă-mi o floare de câmp şi o mână de grâu –ia-l, e-al tău, este viu, este gata de zbor!Ţi se pare că-i scump, mult mai scump decât cer –dacă vrei, poţi să-mi dai şi-altceva...ce să-mi dai?o traistă cu greieri şi-un cuvânt de rămasbun la tei, la gutui, la fântână, la cai...!Uite-l!...vezi?...a-nceput într-o mare, d ...

Cum ziceam, Horă ca-n romanul „Ion”, al lui Liviu Rebreanu! Horă autentică, nu fasoleală! Cu fanfară, adică! Fanfară adusă de la Trestiana, un sat de lângă Bârlad, renumit pentru muzicanţii săi cu alămuri! Doisprezece suflători şi un toboşar!...Iată, începe „Valurile Dunării”, celebrul Vals compus de clarinetistul timişorean Iosif Ivanovici, când moldoveanul Mihai Eminescu avea treizeci de ani! Şi, spre plăcuta mea surprindere, Maria îmi propune să valsăm! Sigu ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou” Deştepţilor!...începe!/...şi voi urlaţi în pântec!vi-i frică de afară?!/ nu vreţi necunoscut?!vă gâdilă căldura/ lichidului din cloacă?!vă sperie Neantul/ gol, crud, chior, surd şi mut?!Poftiţi la poezie!/.../ doar ceastă-alcătuiremai stă (cefalopodă)/ n-întâmpinarea voastrăşi încă vă mai poartă/ (ca pe-nsemnaţi) de mână,să vă rămână Steaua/ (măcar o zi) albastră!Poftiţi la po ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Cred că (am să) scriu cea mai frumoasă poezie din această lume:picioarele ei seamănă cu picioarele tale,sânii tăi seamănă cu sânii săi – parcă-s două dihănii superbe, fără nume –ochii săi negri sunt ochii tăi negri,mâinile voastre sprijină cerulsă nu cadă nici peste buni şi nici peste răi! Cred că (am să) scriucea mai frumoasă poezie din această viaţă:am zăpadă, am ţărână, am nuia de alun, am cern ...

Da, mai abitir decât nişte temerari, mai abitir decât nişte eroi care vor să treacă Oceanul cu înotul, cum zice poetul Macedonski, tuspatru pornim spre Lungeşti şi spre Zimbru! Horhăim şi tăcem! Ce mama zmeilor şi a feţilor-frumoşi să spui pe asemenea Viscol? Viscol autentic, serios, liber, răzbunător, dezlănţuit dintr-o Închisoare cum Siberia, nu glumă! Ţaţa Niculina, mama Mariei, e mai zdravănă decât mi-am închipuit şi am crezut că-i Vitoria Lipan în căutarea lu ...