De câte ori am aşteptat/ sub felinarul afumat, să vină trenul de atunci,/ cu fluturi mov şi rochii lungi - şi se făcea (în ceas) târziu,/ şi-n suflet se făcea pustiu, dar trenul cel nu mai venea/ (de nicăieri) în gara cea! Şi ce văzduh curat era/ în gara ta şi-n gara mea - aceeaşi gară până când/ s-au dus (cu toţii) în pământ cei călători, cel timp şi tren.../ şi a rămas doar un refren: oare cu ce se va-mbrăca/ (la nunta ei) mireasa mea? Şi tot visez... şi văd ...

Acum... tanti Alexandra e bolnavă, dar asta nu înseamnă că nu trebuie sau că nu pot sau că nu știu să-mi amintesc de dumneaei la modul prezent! Cum spuneam în ziarul de ieri, tanti Alexandra, o femeie cam între patru vârste, ajută la dereticarea, la aşezarea, la păstrarea curăţeniei şi a ordinii fizico-morale în Molecula religioasă aflată în Ţiglina numărul patru, Ctitorie relativ recentă şi purtătoare a hramului/numelui Gheorghe (Sfântul Mare Mucenic Gheorghe) cel gro ...

În biserică-i ordine şi curăţenie ca-n Moleculă. Şi linişte. Chiar şi-n timpul celor slujbe-i linişte. Nu linişte artificială, ci din cea Divină. Din cea răscolitoare. Din cea fără de care nu se mai poate trăi în debandada contemporană, în vacarmul şi în iureşul spre cea mai înaltă culme a Deşertăciunii, adică Nicăieri! Biserica-i pogorâtoare de linişte în fiecare secundă. Fiecare enoriaş creştin are dreptul să-şi ia părticica din ceastă Miluire. Chiar şi ...

(!) dacă va fi să-ţi aminteşti vreodată/ vremea şi timpul visurilor tale, vezi să nu uiţi c-am fost şi eu cu tine,/ acolo şi atuncea, pe o vale, pe-un deal, pe-un drum de ziuă şi de noapte,/ încet, la o cişmea, la o fântână, sub liniştiri de trandafir sălbatic.../ ş-am stat ş-am auzit cum se îngână lumină cu-ntuneric, ochi cu lacrămi,/ apă cu sete... în LIMBA ROMÂNĂ (!) (!) ş-am stat ş-am auzit cum se îngână/ suflet cu dor, amar cu vindecare, greier cu cântec ...

SĂ NU-L UITAŢI NICICÂND, NICIUNDE ŞI NICICUM,/ nici o clipită, nici în vis şi nici pe drum/ - eu am greşit şi l-am uitat/ - ce hazardare şi păcat! - / şi-acum nu pot să spun celebrul „ergo sum” (!)Și doar ştiam de la părinţi, de la bunici,/ din moşi-strămoşi cum că nimic nu e la ghici/ - ştiam, dar n-am vrut să-nţeleg/ că fără el nu sunt întreg,/ sunt un pierdut, nu-s nici acolo, nici aici (!)Nu cred că sunt nici subiect, nici predicat,/ nici plus, nici minus, ni ...

Vă ascundeţi în palate şi în găuri,chiar dacă ştiţi că nu vă caută nimeni!Vă place în mitocănie amestecată cu pâine şi circ,în sclifoseală omologată naţionalşi în duplicitate certificată medical şi parlamentar!Vai vouă, sărmane substantive comune,cu capul gol, fără suflet, fără milostenie şi virtute,dacă nu aveţi nici un respect pentru Lege,nu vă este frică de Dumnezeu?În ochii voştri congestionaţi de microbul prostieicitesc numai lene, lux, lăcomie şi l ...

Ca mâine vine primăvara.../ şi-om face uz de toate cele/ din mila Domnului lăsate/ în jurul munţilor Carpaţi:/ sape şi coase, pârghii, simţuri,/ legi, argumente, jucărele/ - să auzim dacă muscoiul/ strigă "nu vrem, nu ne mai daţi"! Să auzim dacă ciracii/ cestei scârboase sugătoare/ mai au curaj să se aşeze/ (de pe gunoi) pe masa noastră...!/ Veniţi cu (musca)mor încoace,/ cu imnul Ţării în cântare,/ să nu se mai servească musca/ din farfuria dumneavoastră! Sunt mul ...

Motto: "multiplul unu diferit de sine/ o! mare-absenţă uneltind în toateniciunde-pretutindeni altul vine/ vizibil numai din precaritate"                                             (Ştefan Augustin Doinaş)în fiecare clipă se întâmplă/ preludiul şi postludiul veşniciei pentru cel care-i înţelege rostul/ demonic şi divin, dar zice: fie-i trăirea mai uşoară şi dormirea/ plină cu visuri despre cel ce spune cântec de leagăn şi de îngr ...

Ca mâine vine primăvara,/ ca mâine musca dă din coate/ ca să ajungă suverană și controloare pe gunoi,/ va suge sângele zăpezii,/ va linge oase de-ce-date,/ iar noi ne vom striga, din moarte,/ toţi Voievozii, înapoi!// Sosi-va domnul Alexandru/ cel Bun, să vadă eşafodul?/ Desigur! Oare ne va spune/ că suntem blegi şi mameluci?/ Desigur! Ne va pune laţul,/ capcana, undiţa, năvodul?/ Desigur! Musca noastră, însă,/ ne vindecă de supra/puci!// Fiindcă morga este plină,/ fiin ...

Să (nu) te-ntorci...întoarcerea-i un semn/ al slăbiciunii (ne)(di)simulate, e un ajuns la capăt, un regret/ că mai frumos de-atâta nu se poate! Să (nu) te-ntorci...întoarcerea-i un fel/ de-a (re)cunoaşte falsul şi păcatul (in)toleranţei până la sfârşit,/ când cade raiul şi se nalţă iadul! Să (nu) te-ntorci...întoarcerea-i judeţ/ fără clemenţă pentru laşitate, pentru (ne)şansa de-a (nu) fi-nvăţat/ principiul „cum se cade cumsecade”!   Să (nu) te faci că (nu) ...