Apoi, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic în sensul curăţeniei noastre, aceea de toate zilele, stai pe linia infinitezimală dintre a fi şi a nu fi, aduni, scazi, înmulţeşti, împărţeşti, te uiţi la Zero… (la regele Zero, pot pentru ca să spun)… şi continui aşa despre fericire: „Nu mai am cu cine mări distanţa dintre stână şi lup, dintre ochi şi oglindă, dintre moarte şi frica de moarte. Nu mai am cu cine să scad frumuseţea lui Supra din Sub… ori ne/mernicia r ...

(!) şi ieri, şi-alaltăieri - demult, demult - mă aflu-ntr-o răscruce, CA-N POVESTE, şi stau aşa, n-am încotro, nu ştiu pe care drum se află CINE ESTE (!) (!) pe care să apuc? - mă tot întreb - căci toate sunt la fel, şi fiecare e lung, e scurt, misterios, ne/drept - mă-nlănţuie această întrebare, dar nimeni nu s-arată - dincotro? - să-mi dea răspuns, lumină, dezlegare (!) (!) măcar un ochi din cer sau din tartar, un hohot, un surâs, o fulgerare ca semn de mers pe dru ...

Aşa, din când în când, spre aplicarea teoriei în practică, spre fixarea definitivă a cunoştinţelor şi spre alegerea celor mai potrivite cărări pentru descurcare prin toate hăţişurile/încurcăturile Domnului, merg cu purtătorul de biruinţă printr-una dintre cele mai ne/cunoscute păduri din Sudul Moldovei de Nord. Purtătorul de biruinţă e soţul/însoţitorul mamei. Mic de statură precum Ştefan cel Mare, şi priceput/molcom la vorbă cum bădia Ion Creangă, tatăl surorii ...

Moto: să vină cine ştie să mai vină/ în capul cestui adevăr mărunt/ şi să citească şi să înţeleagă:/ „sunt cel ce sunt”...sunt cel ce sunt”!                                                                             (Iolanda Cremene)   (!) află despre mine că scriu poezii de acreditare. stau în cumpănă – la capăt cu bulgăre de sare. umblu prin fântâni şi repar H2O şi oglinde. nimic nu ...

Brutal şi fără nici o explicaţie, fără măcar un singur argument, am fost expulzat din graţiile surselor de investigaţie. Din frumuseţea barbară a dantelăriei, adică. Din jurl/împrejurul Superboreei şi Consuelei, adică. Nu ştiu ce nu le-a convenit. Cred că sunt ofuscate din cauza lucrării de control la invidie şi ipocrizie. Cred că-s ronţăite de gelozie. Am auzit că mă acuză de evaziune sentimentală. Că, pasămite, trebuia să fi „mers” pe o singură sursă de docu ...

Hai, vino până la mine, vino să vezi cum nimeni nu mai trece să se înfrupte din livada mea...!...Nu pot veni, nu pot veni fiindcă locuiesc într-o pasăre cu picioarele rupte!   Pasărea aceea...care a fost în livadă când toţi pomii erau albi ca nişte mirese! Un om flămând a zvârlit cu praştia...şi acum pasărea zboară continuu, nu are pe ce să se aşeze!   Zboară continuu...zboară până moare! Pot să spun că pasărea aceasta locuieşte în zbor! Incep să tremur, înce ...

De parcă ar săvârşi o rugăciune, Cineva mă împinge în prăpastie. Uite-aşa mă împinge: "să mă satur de îndurare, să mă satur de milă, să mă satur de tot şi de toate... şi să nu mai uit în vecii vecilor că lacrima (adevărată) este singurul cuvânt care nu se plânge!" De parcă ar săvârşi o rugăciune, Cineva mă împinge în prăpastie... şi uite-aşa profeţeşte: "dacă zborul este un motiv de infatuare pentru aer, şi dacă alt/felul de a vrea nu mai este avut de ...

(!) eu n-am avut răbdare niciodată - am căutat-o-ntruna... şi o caut în pas alert (sălbatic) de pian, şi-n tânguiri (domestice) de flaut, şi-n tril (devastator) de liră spartă, şi-n fluierat de mierlă părăsită, şi-n glas îngânător de cuc stingher, şi-n braţe (lungi) de vis şi de iubită - dar toate (negreşit... şi fiecare) au spus şi spun: aşteaptă, ai răbdare (!) (!) sigur că da - mi-a dat de toate mama (din prima până-n ultima secundă a frumuseţii sale pe p� ...

În punctul cel mai de jos al Zăpodiei, pe foaie verde fir mohor, cu ochii şi cu mintea ţintă la cerul cu puzderie de s/clipiri, stau şi încerc să înţeleg şi eu ce sunt, ce caut, cine m-a "cultivat" în substantivul ăsta, căruia i se mai zice şi pământ, şi humă, şi lut, şi clisă, şi glod, şi noroi! Stau şi încerc să pricep cum vine chestia asta/aia cu Steaua, cu fiecare are Steaua lui! Stau şi nu prea-mi vine să cred că Steaua cade odată cu mine! Stau şi consider c� ...

hai să-ţi dau o floare de salcâm/ tocmai din demult şi din uitare, tocmai din adâncul şi înaltul/ celei clipe tămăduitoare hai să ne jucăm fără de timp,/ fără milă şi fără de vreme - prea-i târziu şi trist în cest acum.../ şi ceva necunoscut mă teme hai să prindem fluturii rămaşi/ pe costişa cailor şi-a ploii şi să-i vindecăm de lipsa noastră/ - zborul lor a pururi pentru noi-i hai să azvârlim tot ce-am primit/ fără să avem vro folosire, să plecăm aşa cu ...