Ţi-am promis de mult că ţi-l arăt. Şi cred că a venit timpul să-ţi arăt ce ţi-am promis. Cred că-i foarte important să te dumireşti (şi tu) că există. Şi cred că te-ai întâlnit şi te întâlneşti cu El în fiecare clipă, însă îţi trebuiesc alt fel de ochi pentru această Revelaţie. Şi, fiindcă nu te-a învăţat nimeni unde stă, cum stă, ce face, ce este, cum este şi ce se spune despre El, nici privirea nu s-a obişnuit să-l observe, să-l iscodească, să-l ana ...

(!) e gata... începe pornirea aceea, aici şi acum: ce fast, ce sublim, câtă morgă, ce lux şi desene de fum şi multe sugestii de negru, şi multe nuanţe de gri pun visuri la punct, şi himere, pun flori şi pun punctul pe i...(!) (!) şi surle şi trâmbiţe cântă decent şi util pe fundal, anunţă smeriri şi ofrande, suiri şi căderi de pe cal (!) (!) şi câţi dumneavoastră, şi nimeni, şi nişte, şi alde, câţi tu cu măşti, fără măşti, cu sfială, mai soft şi mai hard ...

Lacrima Poetului: "A ultima oară ninsorile lunii/ îţi lasă pe rochie fluturi imenşi./ Cămaşa de forţă-şi dezbracă nebunii/ şi fug să se-mbrace în flori de măceşi.// Tu stai şi priveşti (rătăcită pe Mare)/ departe/le lor rătăcit în apus./ Răspunde-mi: de ce a fugit? oare care (din ei) pot fi eu Crucifix ori Iisus?// Nemernici, străpunşi cu secanta lunară,/ sărută iluzii muiate-n cianuri/ şi parc-ar muri pentru ultima oară,/ să-i plângă măceşul aprins în pădu ...

când „este” mai şade acasă,/ şi-„a fost” întârzie puţin, adorm într-„o mie şi una/ de nopţi”... şi mă văd aladin cu lampa făcându-mi dorinţe,/ aşa, câte pot să nu duc, şi visuri cu tine, pe dealul/ acela, de-al nostru, sub rug, pe valea aceea, a noastră,/ sub tei, sub salcâm, sub înalt, cu gândul că nu eşti cealaltă,/ cu gândul că nu-s celălalt, cu dorul acesta, de-acuma,/ pe marginea trupului tău, departe de rar şi-aşteptare,/ de timp, nerăbdare şi ...

Da, se vede satul. Satul doamnei Doi. Satul unde am fost de atâtea ori şi unde am scris şi am citit pe Aria Trupului Doi. Abia aştept să ajung şi s-o văd. Poate mă roagă s-o scriu din nou, s-o citesc din nou. Ar fi frumos, ar fi mai frumos decât atunci. Şi poate vine şi doamna Lui. Şi poate va face un efort să înţeleagă sintagmele tulburătoare ale lui Nichita. Şi cred că o să sfârâie de invidie când voi citi "Evocare" pe Doi: "Ea era frumoasă ca umbra unei idei,/ a piele ...

să vii când clopotele cheamă la vecernie, când toate intră-n adormire şi visare - eu ţi-am împletit o coroană de mirt pentru această clipă de pace devastatoare! știu că tu îmi aduci o coroană de spini - aşa ai zis atunci, când a început să te mire sufletul meu foarte aproape de cruce, din ce în ce mai aproape de această iubire! să afle şi să ştie tot cerul şi tot pământul ce înseamnă şi cum arată doi încoronaţi -apoi să mergem frumos la vecernie, aşa, ca doi ...

Unu spre Doi!?... Sigur că da! Mă uit în ochii păsării care mă însoţeşte pe drumul spre draga mea doamnă Doi! Mă uit exact în ochii păsării care mă însoţeşte prin aer, zburând cu spatele, să-i pot vedea ferestrele negre şi să-mi poată vedea ferestrele verzi! Mă uit şi mă văd Unu! Exact Unu! Nici mai mult, nici mai puţin! Oare din cauza/mulţumită păsării mă văd Unu? Parcă şi în ochii doamnei Doi mă vedeam Unu, atunci, când îi citeam şi-mi citea Nichita St� ...

asculţi căderea florii de salcâm, demult, de-acolo, dintr-un hăt departe când te uitai la cerul negreşit, la steauă, cum se naşte şi cum arde şi cum se suie-n zare până când salcâmul înfloreşte înc-o dată, şi înc-o dată... şi alergi, şi-alergi prin ad/mirarea ta ne/vinovată, poate ajungi atunci, la început de mugure, de frunză şi de roată?!? atunci, demult... la margine de vis, într-o tăcere crudă şi rotundă, când hoinăream prin vreme fără timp, tulburător ...

Nu-mi răspunzi? Nici măcar din milă? Nici măcar din curiozitate? Nu-mi dai nici o satisfacţie? Treaba ta! Te avertizez: vin să te sfărâm! Şi pe tine, şi pe tanti Lui, hututuia lui Zero! Din cauza lor am ajuns să fiu luat drept caraghios în Bârfa celor proşti şi mulţi, cum zice Lăpuşneanul! Pentru că aceşti proşti şi mulţi nu se ocupă cu madrigale, cu ochi daţi peste cap, cu scări de mătase! Ăştia nu-s fraieri ca mine! Ăştia folosesc argumente pure şi simple, de la ...

Asta-i de ieri...pe cea de azi o caut mâine, într-o sintaxă cu filet extra/veral... să vezi ce lux, ce amănunte-n conjugare, ce pur şi simplu-n psiho/patul conjugal! Şi ai să vezi morfologia-n plecăciune, şi pe genunchi, şi-n declinare, şi-n şpagat, cum repezeala din preludiu-i amăgirea şi destrămarea din postludiul agramat! Asta-i de ieri...pe cea de azi o caut mâine şi-o dau de hrană şi băut la numeral... şi-o să auzi ce hai pe moduri şi pe cazuri, şi ce pre/text frumo ...