Sigur că da! Ce bucurie cerebrală şi sufletească mi-a dat/dăruit alcătuirea asta şi halucinogena asta din cărniţă şi osişoare! Mă uit după ea cum se mişcă de parcă pluteşte spre Deal! Oare de ce nu întoarce măcar o dată, doar o dată, monastirile (ochii, adică) cele mai albastre din împărăţiile mele reale şi imaginare? Cum aş putea să nu vreau să-i mai văd o clipă, doar o clipă, aureola? Că aureolă-i zice, parcă, nu? Jur că i-am văzut nimbul de sfântă feci ...

(!) doamnă-mbătătoare dulce MĂTĂCIUNE, te aştept - de-o viaţă - să ajungi la poartă măcar o secundă - numai tu-(mi) poţi spune dacă este VIE sau dacă e MOARTĂ greaua mea UITARE tocmai de ATUNCEA, când eram alături ş-auzeam cum CRUCEA mă striga pe drumuri ca să nu mă PIARDĂ, să nu-mi fac din visuri ARTĂ pentru ARTĂ (!) (!) de ce taci atâta, doamnă-mbătătoare? tu mai eşti ACOLO, în COPILĂRIE?! sunt sătul de surda straşnică UITARE - vino şi mă SMULGE din ce-a F ...

Da, de bucurie, cum am zis în ziarul de ieri, îmi vine să beau toată apa din teică, mai ceva ca plăvan. Dar n-o beau. Mi-i milă de picioruşele domnişoarei Ileana. Mi-i milă că rămân pe uscat. Ş-apoi, logic, nici n-am cum, fiindcă apa urmează veşnicul „totul curge”. Până când se opreşte. Deoarece, după cum se laudă şi se aplaudă specialiştii în „mişcare”, până şi eternitatea are capăt. Dar, deocamdată, apa nu dă semne de încetare. Nici seceta n-are ce-i ...

(!) sunt invizibil – iată, LUMINA stă la pândă,poate răsar o clipă măcar, să afle CINEe cel fără de umbră, de steauă, cel pe CAREnu-l ştie spaţiul/timpul, nu-l jinduieşte NIMENI (!) (!) şi doar mi-a dat poruncă, ATUNCEA, MAICA mea:să nu pe/treci prin VIAŢĂ, aiurea, fără STEA,să-nveţi pământul, focul şi aerul şi apa –te rog să nu faci umbră NIMICULUI DEGEABA (!) (!) sun invizibil – iată, LUMINA stă la pândăsă-mi vadă umbra neagră, să-mi vadă umbra al ...

Da, aşa a zis. Ieri, duminică, a zis. La apă-n Vale eram, când a zis. La teică. Ea-şi bălăcea tălpile şi gleznele, iar eu îmi ostoiam setea nebună de apă. Că tare-mi place apa! De când mi-a spus mama că omul trăieşte cu apă şi cu aer curat, şi nu cu fum de tutun şi rachiu, beau apă de sec izvoarele Patriei şi inspir numai aer natural, fără nici o condiţie artificială. Cum zisei, suntem ieri, duminică, la teica cişmelei din Vale. Ileana-i frumoasă. Foc, nu glumă. � ...

(!) viaţa durează cât de mult e un tic-tac, trebuie-ntoarsă n-orice clipă... şi-nţeleasă aşa, frumos: cu aplecare şi cu drag şi cu fior de mire şi mireasă (!) (!) mireasă neagră ori mireasă albă, mire de alb, de negru - ce înalt şi ce adânc e visul de sub talpă, târât spre nuntă-n timpul celălalt (!) (!) şi ce alai: deşertăciune, amăgire - desfăşurarea propriei gândiri într-un GOL plin cu ce (nu) poate să se mire, cu ce (nu) ştie cât de firave-subţiri sunt l ...

Carevasăzică, madam Florica m-a turnat că nu i-am plătit chiria pe o lună şi că a umblat tot oraşul şi nu a găsit nimic din tot ce i-am scris pe listă!? Sunt somat, prin urmare, să mă comport cum huruie majorul, după plângerea madamei, nu? Aşadar, mă repliez şi-l rog pe marţialul Marin să-mi citească lista de bucate, să mă conving de ce şi cum nu se găseşte chiar nimic din ditamai nota cu alimente! Cu foaia într-o mână şi cu mâna cealaltă pe baston, cu fosta-mi ga ...

(!) sunt un biet căpcăun – lumea zice că-s rău,c-am muşcat din frumos şi din sufletul tău,nu-mi dă nimeni un sfanţ, nici măcar un coltuc –nu-i mai bine să tac, să las tot, să mă duc (?) (!) lumea râde că plâng şi mă face urât –şi mi-i milă de toţi, şi-mi stă sufletu-n gât –hai şi tu să aprinzi lumânare de veci –eşti ileană şi vreau să m-asculţi, să-nţelegi (!) (!) ai să vezi cât de trist, ai să vezi cât de greuva să fie – de-acum – drumul ...

Plutonierul major stă-n poarta Miliţiei. Parcă ştie că "pic" la ţanc. De fapt, este normal ca un constatator de infracţiuni şi executor de legi să ştie tot, nu? Că nu m-a chemat să jucăm table sau ţintar, nu? Trebuie să fie ceva necurat la mijloc! Nu zadarnic mă priveşte de sus! Are, aşa, un aer marţial! Are un aer de miliţian umplut cu maliţie! Şi se bălăbăneşte de pe-un picior pe altul! Şi-şi bălăngăneşte bastonul/ argumentul de cauciuc! Şi radiază de satisfac ...

(!) frumoaselor femei din totdeauna, cămaşa voastră o descântă luna, la sânul vostru scâncetul se face                                                                                             surâs, lumină, linişte şi pace (!) (!) absenţa voastră orişiunde doare - când vă-ntâlnesc, poeţii dau în floare şi scriu cea mai frumoasă poezie despre ce sunteţi voi: minunăţie (!) (!) c ...