Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
şi-n lipsa luminii - ce neguri atente -/ alai de fantome îţi pare că vezi
şi dansuri şi curbe-n bizare amprente/ un fel de cădere din vis în livezi
când n-ai încotro şi adormi n-înflorire/ de măr mărmurit şi mărunt în eden
şi somnul te scapă din braţe din fire/ şi cazi chiar aici şi acum în infern
întinzi mai încolo întinzi mai încoace/ o mână şi încă o mână şi strici
tot rostul acestor fantome stângace/ şi lungi şi înalte şi dese şi mici -
şi parcă, mai mult decât tine cu teamă/ de lipsa luminii suite în dans
şi-n florile mărului care te cheamă/ să faci între cer şi păcate balans
să ceri de la cer la păcate iertare/ să ceri la păcate să-şi plece spre cer
genunchii şi fruntea că cerul nu doare/ chiar dacă te sperii că stelele pier
când lipsa luminii şi negura lasă/ bizare amprente pe suflet pe vis -
ia mărul şi hai să ajungem acasă/ n-ograda cu sufletul casei deschis
