Carne nu prea au, dar tot cremvuşti se numesc. Sau tot salam! Parizer – nu mai vorbim! Şuncă de Praga – uau, deci se poate şi fără şuncă! Pro Tv-ul a descoperit ceea ce mai toţi cumpărătorii – care îşi pun problema că au habar ce bagă în gură – ştiu deja: produsele alimentare sunt cu totul altceva decât ce scrie pe etichetă.
„Pe noua etichetă va apărea exact ce conţine produsul respectiv. De pildă, luăm două tipuri de cremvuşti de curcan: unul are în compoziţie 60 la sută carne de curcan, celălalt are 60 la sută carne de porc”, explica Andreea Esca la ştirile serii.
Restul până la sută la sută? „Mai pune producătorul o mână de sare, o cană cu apă, mai umblă la compoziţie să iasă mai ieftin…”, explica un inspector sanitar. Păi, normal? Care dintre noi a murit de la nitriţi şi nitraţi cu muştar, miam-miam, o bunătate?
Cu cât mai sintetică e carnea cumpărată, cu atât mai bine. Simplul exerciţiu de a citi până şi actualele etichete te poate urca pe pereţi: arareori producătorul vorbeşte în procente (doar nu vrem să ştim exact cât fosfat cumpărăm, poate ne stă în gât), iar când devine explicit, te iei cu mâinile de portofel şi strigi la lună: de ce iau eu muşchi ţigănesc compus majoritar din soluţie salină, arome sintetice, colorant caramel, fosfat alimentar şi 16 la sută carne?
Ete, de-aia, că sortimentul cu maxim 65 la sută carne costă cât rata lunară la maşina de spălat. Ciocu’ mic şi poftă bună, că sunt la regim.
