* Vrabia mălai visează. Ehei, unde-i juna aia umflăţică, blonduţă, leit mamă-sa, îmbrăcată ca o piţi? Suplă, sexy şi siliconată, cu buziţele înroşite cât pentru un trib întreg de africane buzate, Margherita de la Clejani şi-a legat şorţuleţul la brâu şi s-a apucat de gătit „bio” şi „light”. Jurnaliştii spuneau că a înlocuit drobul şi cozonacul cu un meniu fusion, din alimente sărace în calorii. Despre amestecul de spanac, mango, nuci şi ceapă verde nu mă pronunţ, dar cartofii şi şunca din comerţ fix „light” erau. Şi dacă mai adaug că Marga ducea mai des mâna în gură decât în platouri, socoteala dă cu virgulă. La cântar. În timp ce alegea ouăle demne de a fi înroşite, Marga a zis că-i momentul să-şi pună o dorinţă, că doar era prima dată în viaţa ei când le vopsea: „Dorinţa mea cea mai mare este ca acest ou şi acest iepuraş care vine de Paşti să-mi aducă şi mie un iubit potent, potentat, magnific şi magnat”. Da’ ştiu că n-are gusturi proaste. Mai ales că şi-a pictat dorinţa pe tavanul casei. Şi ca să nu rămânem în ceaţă a şi explicat semnificaţia liniilor şerpuitoare îmbârligate de lustră: „Acesta e prinţul cu bani mulţi şi frumos şi deştept şi iubitor şi fidel, asta sunt eu, iar aici suntem înconjuraţi de apă, de iarbă, de muzică de soare, adică paradisul. Eu aşa văd paradisul: dragoste, muzică, fericire, bani”. Pardon?
* Ouă scufundace. „Le degresăm cu detergent? Şi nu le face rău?”, se minuna juna, în vreme ce prietena ei spăla ouăle. Dacă ar fi fost după Marga, plicul cu vopsea ar fi ajuns direct în oala în care dădeau ouăle în clocot, noroc c-a oprit-o prietena, dându-i să citească instrucţiunile de înroşire: „Cum adică se scufundă atâtea ouă fierte în soluţia de vopsea cât să fie complet acoperite de lichid. Se scufundă? Da’ ce-s scafandri?”, altă uimire pe capul Margheritei. Da, Marga, şi dacă nu le pui şi tub de oxigen, zău, se sufocă! Şi nu mai apucă să-ţi vadă prinţul potent, potentat, magnific şi magnat pe care ţi-l aduce Iepuraşul. Ăla care vine de Crăciun, la fetele cuminţi!
