!şi ieri, şi-alaltăieri... demult... demult...
mă aflu-ntr-o răscruce, ca-n poveste,
şi stau aşa, n-am încotro, nu ştiu
pe care drum se află cine este!...
!pe care să apuc? - mă tot întreb -
căci toate sunt la fel, şi fiecare
e lung, e scurt, misterios, ne/drept -
mă-nlănţuie această întrebare...
şi nimeni nu s-arată (dincotro)
să-mi dea răspuns, lumină, dezlegare!
!măcar un ochi din cer sau din tartar,
un hohot, un surâs, o fulgerare
ca semn de mers pe drumul cel mai bun,
să plec din răscrucirea-strâmto(r)are!
!să merg şi eu (cum toţi acei deştepţi)
la „fix”, „încolo”, „dincolo” şi „peste”...
şi (când ajung „acolo”) să mă-ntreb
pe care drum se află cine este...?...
acesta-i fals, nu are nici un sens...
cred c-adevărul tot… stă-ntr-o poveste!
