Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Balada unui tăciune anonim (catharsis)

Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

Suntem...în...memoria...plitei.../ şi cred că aveţi, fiecare,

acasă, afară, n-alt unde,/ o plită lăsată-n uitare,

lăsată-n rugină şi-n colburi,/ crăpată în timp şi în vreme...

o plită mai caldă, mai rece,/ şi gata oricând să ne cheme,

şi gata oricând să adune,/ în para-i cumplită ori calmă,

toţi paşii plecărilor noastre/ în lume, în sfadă şi-n valmă,

în raiuri, în fulgi şi-n mătăsuri,/ în bine, în rău, într-o doară,

cu tot dinadinsul, aproape,/ departe, în târg şi la moară,

la groapă, la şcoală, pe dealuri,/ pe vale, pe râpă, la joacă,

la plâns şi la râs, la-ntâmplare,/ la viaţă şi moarte întreagă...

aşa, chiar acum, cu sfială,/ să mergem în taina aceea,

în ochi, fiecare, cu grijă,/ cu tot ce mai poate scânteia

(pe)trecerii printre atâtea/ himere, izbânzi şi dezastre...

acolo ni-i dulcele-amarul:/ în...plita...memoriei...noastre!

 

Suntem...în...memoria...plitei.../ şi cred că v-aduceţi aminte

de laptele fiert, dimineaţa,/ de turtele multe şi sfinte...

de alte şi alte şi alte/ râvniri ale foamei, de alte

zvâcniri ale frigului zdravăn/ în jurul secundelor calde...

de ochii sclipind liniştire/ cu flăcări, prin rugă ştiută,

aşa, de la unul la altul,/  cu „iartă-mă”, ”doamne”, ”ajută”...

de nopţile negre şi albe/ când ultimul nostru tăciune

trăgea să se stingă...şi parcă/ părea că s-aude cum spune:

e-atâta lumină-n icoane.../ vă-ntârzie pacea în case,

vă şterge păcatul din suflet,/ vă cheamă la visuri frumoase,

vă ţine cu gândul la mine,/ la sobă, la veşnica plită,

pe care stă viaţa (de)scrisă,/ pe care stă moartea citită...

aşa s-ascultăm printre lacrimi,/ himere, izbânzi şi dezastre:

eu sunt o idee uitată.../ sunt...plita...memoriei...voastre!        

Citit 7764 ori Ultima modificare Duminică, 31 Ianuarie 2016 14:53

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.