Paştele este anul acesta comasat cu 1 Mai, vreme în care mai tot gălăţeanul ieşea la iarbă verde şi grătar. Dar cum, din cauza pandemiei, sunt interzise grătarele la Gârboavele, Zătun şi Lacul Vânători, nu ne rămâne decât să găsim alte modalităţi de a petrece cele două sărbători în aer liber.
Una dintre cele mai la îndemână distracţii este o vizită în Parcul Naţional Munţii Măcin, spaţiu încă nu suficient explorat, deşi se pot găsi aici trasee montane cu peisaje de o rară frumuseţe, dar şi cetăţi şi celebrul lac cu apă turcoaz Iacobdeal.
Patru trasee de parcurs în câteva ore
Patru sunt cele mai cunoscute trasee montane, de străbătut destul de uşor, în Munţii Măcin: Culmea Pricopanului, Ţuţuiatu, Dealul cu Drum şi Vârful Crapcea.
Traseul către Culmea Pricopanului pe ruta Măcin - Regia Tutunului - Vf. Suluca Mare - Piatra Râioasă - Şaua Şerparu - Vf. Caramalău - Fântâna de Leac - Măcin are o lungime totală de 15 km şi este marcat cu bandă albastră. Traseul este unul de creastă, cu peisaje de o frumuseţe extraordinară, ce străbat zona stâncoasă peste vârfurile cele mai înalte din Munții Măcinului. Pe culmea Pricopanului este un punct de observaţie pentru o serie de specii de păsări specifice acestei zone, precum vulturul pleşuv brun. Traseul este accesibil în orice anotimp.
Traseul Ţuţuiatu, marcat cu triunghi albastru, pe ruta Greci - Valea Morsu - Vf. Ţuţuiatu - Valea Piscului Inat - Valea Seacă - Valea Fagilor - Cetăţuia - Luncaviţa are o lungime de 20 km. Traseul poate fi străbătut în aproximativ 6-7 ore, într-un ritm de mers normal şi atinge cel mai înalt vârf din Munţii Măcinului, oferind o privelişte unică asupra culmilor stâncoase din jur şi asupra câmpiei ce înconjoară munţii, dar şi oraşele Brăila, Galaţi şi fluviul Dunărea. Vârful Ţuţuiatu este un alt punct important de observare a păsărilor răpitoare.
Cu o lungime de 14 km, traseul Dealul cu Drum pe ruta Greci - Valea Racova - Dealul cu Drum - Valea Piatra Roşie - Vale Curaturi - Poiana Mitrofan - Valea Taiţa - Nifon poate fi parcurs în aproximativ 6 ore în întregime şi este marcat cu triunghi roşu. Traseul străbate o porţiune din regiunea stâncoasă a culmilor Munţilor Măcinului, pentru ca apoi să continue prin zone împădurite. Natura sălbatică ce poate fi observată pe traseu este de o frumuseţe greu de exprimat în cuvinte. Fauna este bogată, cu păsări de pradă şi chiar mistreţi, motiv pentru care se recomandă precauţie şi accesarea traseului în grupuri de cel puţin trei persoane.
Traseul Vârful Crapcea începe de la Cerna, merge spre Valea lui Puiu, Vârful Echiștea, Vârful Carpacea, Dealul Carpacea și continuă până la Balabancea, pe un drum trasat cu bandă roșie pentru 12 kilometri. Pe acest traseu veţi putea observa panorame largi spre Depresiunea Taița, Culmile Niculițel, dar și lacul de acumulare Horia. Cele mai importante specii de plante pe care le puteţi întâlni pe traseu sunt garofița pitică, clopoțelul dobrogean, dar și reptile precum țestoasa dobrogeană, gușterul dobrogean, șopârla de stepă, precum și păsări protejate la nivel internațional, precum pietrarul, șorecarul mare, mierla de piatră și pițigoiul de livadă.
Lacul Iacobdeal şi două cetăţi
Traseul prin Munții Măcin îți va scoate în cale și Lacul Iacobdeal, din apropierea comunei Turcoaia. Acesta s-a format în urma extragerii granitului din fosta carieră de piatră de pe Iacobdeal și are un aspect asemenea lacurilor glaciare. Nu se varsă în nicio apă curgătoare și nici nu se scurge în Dunăre. Lacul se alimentează subteran, motiv pentru care a fost denumit de localnicii din zonă "La Fântână".
Iubitorii de istorie pot descoperi în zonă două cetăţi, Arrubium şi Dinogeţia. Cetatea Arrubium este atestată în anul 100 după Hr. Ruinele se situează exact pe teritoriul oraşului Măcin, în partea de nord-vest. În urma investigațiilor arheologice, s-au descoperit aici inscripţii, monede de aur şi argint, ţigle şi stâlpi militari.
Ruinele cetăţii Dinogeţia sunt situate pe insula Bisericuţa, pe drumul Isaccea. Cercetările arheologice au început în anul 1939, stabilindu-se că cetatea a fost construită undeva între anii 284 şi 305, în timpul lui Diocleţian, cu scop militar strategic şi a fost abandonată 300 de ani mai târziu. Astăzi au rămas din cetate zidul, temelia, 14 turnuri, strada principală şi ruine ale clădirilor din incintă.
