Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Moara Dracilor (recviem)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

(!) toată viaţa, Poetul a mers numai cu ochii în Pământ,

îmbrăcat subţire şi desculţ printre Pistiluri şi Stamine -

a mers de Acasă până Acasă, de Nicăieri până Nicăieri,

nu care cumva să-i crape Obrazul şi Sufletul de Ruşine (!)

(!) din când în când, să-şi mai potolească Singurătatea,

făcea ca Mierla, ca Paiul de Pâine, ca Făt-frumos -

ducea buzunarele pline cu Grăunţe la Moara Dracilor

şi vorbea despre Pace şi Iubire cu Sarsailă cel Majestos (!)

(!) în fiecare dimineaţă, Poetul i-a sărutat mâinile Mamei

sale printre somnuri de Privighetori şi chilimuri de Rouă -

în fiecare seară, să-şi mai potolească Eternitatea,

striga Luna să vină şi să lumineze cu mâinile amândouă (!)

(!) toată viaţa, Poetul nu s-a gândit nici o dată la Moarte,

dar nu a pus Lacăt şi nu a sfărmat Zăvoare la Mister -

s-a dus la Moara Dracilor, s-a dus şi Maică-sa, şi Grâul...

şi acum stă Singur şi Ultim, cu ochii Închişi până la Cer (!)

Citit 7235 ori Ultima modificare Miercuri, 08 Iunie 2022 18:30

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.