Sunt gata de plecare spre fata din grâu. Sunt gata de întâlnirea pe care fata a dorit-o şi a aşteptat-o atât de mult. Să aştepţi, să speri, să vrei şi să crezi cincisprezece ani nu-i de ici, de colo, nu-i la îndemâna oricui. Trebuie că fata cu imortele-n coroane moşteneşte o genă foarte rezistentă la greutatea ne/răbdării. Cred că aş vrea să-i cunosc părinţii care i-au dat atâta şi atâta putere de înfruntare a vicisitudinilor vieţii, de a trece cu atâta curăţen ...

Ce să scriu cireşelor amare din livada fără pasul ei? ce să scriu când poamele-i duc dorul şi se suie în salcâmi şi-n tei... şi o strigă, însă ea n-aude, că-i plecată-n jos, de mult, de-atunci, când cireşul era mic şi singur şi făcea privighetori şi cuci... şi o aştepta să se întoarcă, dacă nu degrabă, mai târziu, când se coc cireşele amare... să-mi şoptească ce şi cum să scriu? E târziu... nu crede că mai vine să citească ce i-am scris aşa: fără p� ...

Trebuie să mă grăbesc fiindcă mâine vine imediat, vine foarte repede, mai ales când vine cu povara, cu emoţiile, cu ne/aşteptările întâlnirii de gradul zero. Trebuie să mă grăbesc, dar nu mă grăbesc. Nu pentru că aş avea ori nu aş avea timp destul, ci pentru că nu vreau, din cauza vitezei/pripelii, să ratez necesitatea, impactul, farmecul, frumuseţea (sau banalitatea?) cestei vederi promiţătoare/devastatoare. Cred că se poate întâmpla orice şi cred că motivele fetei ...

Dacă vrei să (nu) se mai întâmple, uită-te-n cicoare, doamna mea... şi auzi şi vezi ce substantive fac şi spun ceva şi altceva!... Uite-o lampă veche şi măruntă!... uite şi-un cri(menestrel) hoinar!... Vin la tine să-ţi păzească somnul, să-şi câştige bani de buzunar şi să ţi-l descânte până visul vine (prin cicoare) din înalt, din adânc, de unde (toată viaţa) îl aştepţi şi-l strigi ca pe-un herald, să te-anunţe cum porneşte nunta, cum porneşte marele r� ...

Cică stă pe marginea grâului şi împleteşte coroane din flori nemuritoare. Şi cică pe mine mă aşteaptă. De vreo cincisprezece ani, în fiecare zi de vară, cât durează nemuritoarele, stă pe marginea pâinii şi mă aşteaptă. Şi cică a şi întrebat-o de ce mă aşteaptă, însă ea n-a vrut să-i răspundă. Or, mai aproape de adevăr, a vrut să-i răspundă, ieri, dar cică a podidit-o un fel de plâns lung şi umplut cu suspine, cu ochi mari, şi amari, şi negri ca bobul de ...

Cică domnul Parmenide constituie esenţa filozofiei domnului Platon. Şi dacă acesta-i adevărul, însemnează că domnul Unu are însuşiri de bază, ori este chiar Baza, chiar dacă alţi filozofi n-o "înghit". Şi, totuşi, de unde vine Unu? Are mamă? Are tată? Un înţelept zice şi scrie că Unu vine din Totdeauna. Şi acestui adverb nu-i trebuie părinţi. Dacă-i "tot de-a una", de ce i-ar trebui? Cum, adică, "vine"? Poate "stă"! Dacă "stă", nu cumva înseamnă că-i Sinea, Esen� ...

Lasă fantomele în pace.../ e dreptul şi menirea lor să umble (prin vremelnicie)/ ca nişte veşnice idei despre nimic şi tot, să pună/ hohotul tău în "la" minor sub ghilotină, să te-nveţe/ "memento mori", vrei-nu vrei! Ştiu că nu-ţi place eleganţa,/ nici înălţimea lor în vis şi în aieve, şi ţi-i frică,/ şi tremuri ca un piţigoi, şi-ţi pui lăcate la iubire,/ la ochi, la sufletul închis, la timp, la spaţiu, la-nainte/ când fugi cu spatele-napoi! Ai să te-mpiedic ...

Lacomul Spulber zice că asta-i pădurea lui, că o moşteneşte de la bunicul său matern, care a primit-o cu limbă de moarte de la bunicul lui matern, care...În fine, dacă mergem mai înapoi, vedem că pădurea nici nu era când avarul Spulber vrea s-o fixeze în spaţiu şi timp. Dar, dacă el zice că-i a lui, lumea crede că-i a lui, mai ales că tot flutură şi arată o terfeloagă analfabetă pe sub nasul nemulţumiţilor care vor să stea şi ei la o umbră de codru, să asculte şi ...

Şi să-ţi iei rochia lungă până la capăt, aceea-n culoare de cremene şi tei,  fiindcă durează mult această cale şi ştiu foarte bine că vrei să capăt un loc printre cei cu haine regale... (hai, te rog frumos, uită-te la ei: tremură şi se gudură ca nişte mărunţi, salivează şi aşteaptă să-ţi ducă trena... şi trag nădejde că, poate-poate, ai să-i duci în ispită, şi te vor strânge în braţe, doamna mea Singurătate)!   Şi să-ţi iei rochia lungă până la ...

Prolegomene: "imprevizibil, repede şi nesigur,/ viaţa trece în urmă şi lasă loc pentru moarte./ previzibil, încet şi sigur,/ trece şi moartea./ şi rămâne nimic" Cu mâinile murdare: "dau două lacrimi întunecate la vale./ stau pe genunchi, în altarul poeziei, şi zic:/ aici se odihneşte roaba lui dumnezeu,/ privighetoarea" Flacără verde: "nimic nu ştiu să spun/ despre agonia unui fluture" Autodafe: "aprind focul./ flăcările vorbesc mai departe" Ultima staţie: "dâră de lum ...