Ultima iarnă (întru memoria domnului Marcel Păduraru)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Trec haite de lupi către sate.../ aleargă şi urlă frumos...

sunt zilele cui (?) numărate.../ şi Luna-i cu spatele-n jos!

Luminile pâlpâie-n case,/ departe, cu oameni cu tot...

omătul... ce tare miroase/ a foame şi alb Savaot!

Răsare o stână săracă.../ abia, un cioban îngheţat

fumează la câini ca să tacă.../ şi cruce îşi face, curat!

Şi Luna se-ntoarce să vadă/ ce-absurd poate fi un pastel

când lupii mănâncă zăpadă/ din aburul primului miel!

În şcoală-i frumos ca la carte/ şi pus e pustiul pe rod...

biserica stă mai departe,/ închisă, cu popă cu tot!

Ce dacă duminica vine/ banală, ca trei supra trei,

când lupii, de milă, în fine,/ se muşcă şi mor între ei?!...

Trec haitele înspre pădure,/ puţine, încet... şi încât

copacii miros a pădure/ şi-a Lună cu funia-n gât!

Citit 7214 ori Ultima modificare Marți, 11 Martie 2014 14:03

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.