Şi strig frumos, acum, cât se mai poate fi-n clipă strâns, încet şi efemer: nu fac nimic pentru eternitate, nu-i dau, nu-mi dă, nu-mi cere şi nu-i cer!   A vrut să-mi dea...mi-a dat odinioară, dar a poftit şi-obrazul celălalt, i-am spus că-i surdă, lacomă şi chioară, sardonică la rece şi la cald!   M-a pălmuit, mi-a zis cuvinte grele stăpâna asta-n aer şi în vid, m-a dat de-a berbeleacul printre stele, m-a spus la moarte şi m-a poreclit!   I-am spus şi-i spun cu toa ...

Mă duc pe strada Cluj, exact în colţul unde aceasta dă nas în nas cu strada Oltului şi unde bădia Nicu Cristea are "Istina", un magazin mic de statură şi foarte scurt în lungime şi-n lăţime pe partea stângă, în care (de la opt la şaisprezece) stă parasimpatica doamna Valentina şi vinde de-ale gurii, dar nu numai. Mă duc să-mi târguiesc o jumate de rahat "Mirela", că tocmai a băgat proaspăt badea Nicu-n prăvălioară. Să nu credeţi că-mi iau ca să fac bici din dânsu ...

Hai, pleacă!...acolo-s cuvintele mele, din care-am zidit paradis şi prăpăd... hai, du-te şi dă-le lumină prin lacrimi şi nu te uita nici o clipă-ndărăt!   Hai, pleacă!...aici-s ruinele vieţii din care-am mâncat şi-am băut până când nimic n-a rămas din amar şi din dulce, din timpul şi spaţiul minciunii să sânt!   Hai, pleacă acum!...te aşteaptă la poartă, în straie de gală, cu suflet curat...!... doar tu le citeşti şi le afli salvare prin lacrimi sfinţite-n can ...

Da...mă uit la mormanul de nisip! doamne, ce mult timp mi-a adus tata! o fi aşa mare depozitul de sub costişă? văd că foarte mulţi săteni se duc mai mereu acolo şi-şi iau! îşi iau cu buzunarul, cu pumnul, cu şapca! unii îşi iau cu căruţa, că sunt lacomi, nu le ajunge oleacă, acolo, de-o viaţă! alţii, şi mai abitir, îşi iau să aibă chiar şi după viaţă, că vor şi-n moarte să şi-l piardă, ori să-l muncească, ori să se laude cu el, cu timpul, cu mizerabilul ăs ...

Moto: "va să rămân acelaÅŸi până când/ ce e al meu va fi numai al meu.../ jocul e trist ÅŸi zarul e rotund:/ ce ochi albaÅŸtri are dumnezeu!" (Iolanda Cremene)   !de la câine, nici un latră.../ bate vântul în cuvânt...  dumnezeule de piatră,/ plângi ÅŸi tu din când în când!   !ce departe e acasă/ când nu pot să mai ajung...  dumnezeule, mai lasă/ fulger pentru ochiul stâng!   !nici o ÅŸtire în ziare:/ cumpăr dioptrii "Homer"...  dumnezeule, pe oare/ unde umbli fărÄ ...

Da...am o grămadă de timp! pot da şi altora! pot umple toate clepsidrele din Zimbru! că toţi au orologii cu nisip! adică toţi îşi imaginează timpul in/finit turnat ireparabil şi inexorabil de o mână nevăzută peste frumoasa (ori urâta) lor întâmplare de a fi! unii nu se plâng niciodată că nu (mai) au timp! alţii se plâng toată ziua şi toată noaptea că n-au timp! dar nu se duc pe coastă să-şi aducă! cică nu-i bun ăsta de pe costişă! cică vor alt fel de timp, dar ...

Nu-mi vine să cred ce aud de la poartă. Sigur că da, trebuie să mă dau jos din vis, trebuie să mă dau jos din somn, trebuie să mă dau jos de pe prispă şi să mă duc la ea şi la el. La fată şi la tei, adică. Trebuie... însă nu mă pot mişca. Parcă-mi şopteşte cineva să nu cumva... fiindcă o să-mi pară foarte rău, o să regret amarnic dacă fug din cel mai lung vis al vieţii mele. Ştiu că un vis durează numai câteva secunde, după cum grongănesc deştepţii, dar eu ...

Vezi bine... adevărul abia trece printre lăcaşuri sterpe şi minciuni, e numai plâns şi răni şi şchiopătează muşcat de lupi, de proşti şi de nebuni! Vezi bine... cade-n drum şi se târăşte prin cărţi zvârlite grabnic la gunoi, nici o salvare nu-i şi nu se vede vreun dumnezeu... să-l cheme înapoi! Vezi bine... naiba stă la drumul mare, şi-n catedrală stă, şi în palat, pe când bigoţi şi câini urlă prohodul şi râd la groapa cestui predicat!... Vezi bine... nu-i ...

Un tăciune şi-un cărbune:/ Afrodito, ieşi din mare!... floarea-soarelui apune,/ floarea-soarelui răsare! Ieşi din mare cât mai ţine/ vremea asta foarte bună: azi şi mâine, oare cine/ mai urmează să apună? Niciodată nu se ştie/ cine (azi) va să răsară: sângele în păpădie/ stă să-ngheţe şi să moară, stă să moară cântu-n liră,/ cri(cuirea)-n greieri care bat în poartă şi se miră.../ mi se suie pe picioare!... Cine vine să întrebe/ de Orpheus ce mai face? Hade ...

Să dorm niţel... fiindcă, vorba aia, degeaba mă scol cu noaptea-n cap şi cu ziua la glezne, degeaba mă ridic pe oase la cântatul porumbacului haiduc, dacă nu-s bun de nimic, dacă plec şi risc să adorm în timpul mersului, nu? Sigur că da! Nu strică oleacă de somn profund, fără visuri! Somnul scuză mijloacele, linişteşte/organizează fizicul şi chimicul omenesc, dar aşează şi gărgăunii pe linia de start, pune şi imaginaţia pe calea cea dreaptă, deşi cărarea spre Dea ...