!te rog să-mi laşi acasă icoana mea de seară, te rog să-mi laşi acolo icoana mea de zi... fiindcă eu, de mâine, mă duc odinioară, să uit întotdeauna a fi şi a nu fi!   !miroase a iubire nemernică şi-a ură... de la acasa noastră eu nu mai plec nicicând, fiindcă doar acolo mă bate cu măsură o lună foarte plină şi goală până când...!   !numai icoana mamei acolo mă aşteaptă, numai icoana tatei cu ochii pân-la cer... te rog, lasă-le-acasă, îmi trebuie o dreaptă ...

Doamnelor şi domnilor, în această seară răsare numai o bucată de lună. V-aţi pus, vreodată, întrebarea de ce luna răsare şi vine bucată cu bucată? Dacă nu, trebuie să vă uitaţi cu mare şi aleasă atenţie şi să vedeţi că luna nu răsare niciodată întreagă, cum nici iubirea nu răsare şi nu vine întreagă niciodată...Sigur că da! Iată, chiar acum, eu stau cu zmeul de vorbă în poarta Copilăriei. Şi stăm de vorbă încet, iar el o face pe prostul. Şi stăm de vo ...

Moto: "Cine vine să întrebe/ de Orpheus ce mai face...?             Hades numără vertebre/ rupte în război şi pace!                                                                   (anonim folk)   !să facem o clipă tăcere n-această poveste bizară, să vezi ce curat se aude cum viaţa mocneşte afară!   !nimic să nu poată-nţelege de unde începe o roată şi unde sfârşeşte această rotundă poveste ...

Moartea mea n-are cum să fie egală cu moartea lui Socrate. Nici a ta n-are cum să fie egală cu moartea mea, adică nici cu a lui Socrate. Morţile noastre sunt deosebite. Morţile tuturor nu se aseamănă, nu sunt egale. Aparent, cred că oamenii caută consolare în ideea/gândul că moartea lui este echivalentă cu moartea ei, că toţi suntem o apă şi-un pământ în faţa cestei dimensiuni reprezentate în infinite ipostaze, tonuri, persoane şi personaje, culori şi sensuri...Sigur c� ...

Mi-ai spus (demult, să am şi eu habar, chiar dacă nu-i nimic de înţeles) să caut des ce se găseşte rar, să caut rar ce se găseşte des... fiindcă, altfel, în zadar am strâns atâta ne/răbdare în scrisori, şi dor în aşteptare, şi, în plâns, cald, să nu-ngheţe răsuflarea-n în mori de apă, de iubire şi de vânt, de pâine şi de sare şi de cer, de viaţă şi de moarte până când nimic şi tot se strâng în punct...şi pier!   Mi-ai spus (atunci) să am până acum, ...

Avem o cameră rezervată în hotelul "Cristal" din Cluj. Fiindcă, din Galaţi până aici, după 14 ore de tortură cu trenurile lui Relu, trebuie odihnă, nu  joacă. Clădirea arată fain pe dinafară, dar şi pe dinăuntru, măcar la prima vedere. Recepţionera este/pare pâinea lui Dumnezeu. Era să scriu "biciul lui Dumnezeu". Prin jurul ei se preumblă cocoşeşte un cicisbei grăsuţ, cu mustaţă albă, cam între trei vârste. După cum vorbeşte şi după cum îşi zvârle ochii pri ...

Dacă alegi să călătoreşti pe calea ferată care taie nordul Bucovinei de sud, îţi asumi riscuri enorme. Sigur vei fi considerat aventurier, masochist, amator de autoflagelare, stupid, sărit de pe fix, adept al torturii cu trenul. Cu trenurile lui Relu de la minister. Acest 12 din cărţile de joc, singurele pe care le-a studiat cu amănuntul, se pricepe ca nimeni altul să-şi bată joc de sănătatea şi de gologanii românilor care aleg trenul ca fiind, vorba amploiaţilor de tip Fenec ...

Dragostea noastră-i dare să ne ducă unde n-am fost, dar unde chiar ni-i dat s-ajungem, vrem/nu vrem...numai acolo, numai aşa ne trecem pe curat şi ne suim din cale-n calendare, bătuţi în cuie, condamnaţi la zid, scrişi cu cerneală roşie sau neagră, sfinţi straşnici trişti, didactici în sfârşit!   Numai aşa dragostea noastră dare-i... cum dare-a fost când moartea căprioarei, s-astâmpere o foame şi o sete, a coborât şi-a plâns pe îndelete în trupul celei blânde şi ...

E frumos prin transilvanii...(depărtarea mă ucide... un departe mai departe decât oricare departe minunat şi-nchis)...moldovo, haide, vino şi deschide, mă ucide moldo/dorul, parcă-i botezat de moarte!...   E frumos prin transilvanii...însă, iată, peste toată prea/sfinţirea lor s-aude cum trosneşte, cum de/scrie sânge pe cuvânt, pe apă şi-n văzduh...alt fel de roată pe pământuri...ce pământuri!...multe, pline cu sicrie!   E frumos prin transilvanii...dar moldova-i mai î ...

Sunt şi stau exact pe o margine oarecare a intersecţiei bulevardului Horea cu strada Cloşca şi strada Crişan. În Cluj. În Cuj-Napoca, dacă vreţi. În atriul drept al Transilvaniei, dacă mai vreţi. În Ardeal, adică, da? Sunt exact acolo şi mă uit exact încoace. Încoace, adică înspre Moldomatria cea mai frumoasă din Lume: regină a Terrei, minună/ţie şi minună/mie râvnită de diverse Porţi şi Mofturi, de multe Lifte şi Hoarde scăpate de sub controlul psiho/divin. Şi t ...